Prolog

165 24 39
                                    

Oamenii sunt prietenoşi, în general, până când îşi dau seama că tu defapt eşti un monstru, şi te cataloghează ca fiind o „vrăjitoare" sau un „demon". Dar noi, ... suntem şi una şi alta.

O excepţie este considerată o greşeală a unei naşteri ce nu se decursese cum trebuie, dar majoritatea spun că părinţii fuseseră blestemaţi. Ne pot compara cu o vrăjiitoare deoarece avem puteri magice care ne caracterizează; de exemplu magia mea se aseamănă unei flăcări albastre care mă caracterizează ca fiind o fire agresivă şi destul de aprinsă. Iar partea cu demonii, asta se datorează mai mult fizicului: păr albastru natural, piele albă, ochi închişi, unghii negre... .

Mereu am fost dată la o parte de către colegii de clasă şi de către toţi oameni din jurul meu. În fiecare zi îmi aruncau cuvinte jignitoare şi uneori mă băteau sau doar pur şi simplu mă umileau. „Vrăjitoare", „Demon", „Mai bine să nu te fi născut", „Mi-e milă de părinţii tăi care trebuiau să stea cu o monstrozitate ca tine", „Uită-te la tine, cred că nici Satana nu te-ar primi în Iad la cât eşti de urâtă", şi jigniri de genul trebuia să suport de zi cu zi.

Dar spre fericirea mea un singur om mă ajută să trec peste toate greutăţile. Mătuşa Alison. Ea m-a adoptat când nimeni nu avea nevoie de mine, ea m-a crescut şi m-a hrănit când toţi m-au lăsat să mor, ea m-a învăţat tot ce trebuia să ştiu când toţi m-au ignorat, ea a stat lângă mine când toţi au plecat, ea m-a iubit când nimeni nu a făcut-o.

Într-un singur cuvânt, ea a fost mama pe care nu am primit-o niciodată.

Între Viață și Moarte: LenaWo Geschichten leben. Entdecke jetzt