Între Viață și Moarte: Lena

Capitolul IV

-Ar trebui să nu ne mai ciocnim așa.

Chicotește el. Vocea îi este blândă şi fără urmă de dezgust, mâna lui este caldâ, iar trupul lui emană caldură și siguranță. Mă simt în singuranță în brațele lui, păzită, vegheată și iubită.

-Da. Chiar ar trebui. Îmi feresc privirea jenată de situație..

Mă lasă din brațele sale, ajuntând-mă să revin la poziția inițială.

-Dar ce scenă romantică avem noi aici! se amuză Alice.

-Chiar că. Intră în discuție băiatul brunet din spatele lui Edward. Sunt Bailey.

-Edward.

-Alice.

-Iar eu presupun că nu mai trebuie să mă prezint.

-Păi, eu cred, că ești chiar de treabă. Îmi spune Edward

Brusc, simt un val de căldură, iar mâna îmi transpiră.

-Scuze ca vă întrerup, dar noi ar cam trebui să plecăm, Edward. Îi atrage atenţia brunetul.

-Bine, atunci ne mai vedem fetelor. Salut, Lena. Îmi face cu mâna, Edward.

-Mhm... Da. Salut.

După plecarea băieţilor, Alice mă ia de braţ şi, practic, mă forţează să mă iau după ea.

-Ce a fost asta, Lena? mă ia la întrebări.

-Ce a fost ce?

-Doar nu te-ai îndrăgostit de Edward, nu?

-CE? Nu!

-Haide!

-Dar revenind la discuţia anterioară...

-A... de ce vreau să stau cu o excepţie? Păi,... hai să-ţi povestesc ceva, dar doar dacă chiulim de la istorie, ar trebui să răspund însă nu am habar nici de ce lecţie am luat ora trecută şi mna, ... înţelegi.

O privesc amuzată, dar rămân de acord.

-Când am fost mai mică am văzut un film ce se difuza la televizor, era un film cu creaturi supranaturale, şi din acel moment am devenit o adevărata fană a acestei lumi. Din acea vreme şi până acum îmi place să citesc şi aşa am început să fac cercetări despre aceste fiinţe. Aşa am devenit fata ciudată şi antisocială. Încă de când am aflat că tu eşti o excepţie, am vrut să te cunosc mai bine, şi... poate... puteam deveni şi prietene.

„Wow, poate m-am înselat în legătură cu ea." Simt un val puternic de tristeţe, dar nu eu sunt tristă, ci acest val vine din exteror. Poate ea este tristă.

-Şti...? Poate chiar putem fi prietene. Îi cer eu. Nu ştiu de ce, dar chiar simt cţ ea este diferită faţă de alţii.

-Serios?!

-Da. Adică avem multe în comun: ţie îţi plac fiinţele supranaturale, eu sunt unul; eşti singură la fel şi eu...

-Ah,... Multumesc. Promit că nu am să te rănesc. Pe cuvânt de cercetaş.

-Voi fi alături de tine.

Chicotim în acelaşi moment şi ne îmbrăţişăm. „Lena! Ţi-ai oferit încrederea unei persoane pe care abia l-ai cunoscut, sper să merite. Dar, oare ce se va întâmpla când descoperă că sunt mai mult decât ceea ce se vorbeşte."

***

Ziua este pe sfârşite, iar eu şi Alice ne cunoscusem mai bine. Acum sunt în faţa uşii casei, unde locuiesc. Nu pot spune că este casa mea, deoarece eu nu aparţin acestei lumi. Intru în casă, mă descalţ, şi intru în bucătărie căci ştiu că mătuşa Alison mă aşteaptă cu ceva bunătăţi, ca de fiecare dată. Nu ştiu cum aş putea recompensa toată dragostea şi bunătatea ei.

-Mătuşa Alison, am sosit! intru în bucătărie ,dar nu este nimeni.

Dacă ar fi plecat, atunci ar fi lăsat un bileţel pe frigider, dar în afară de magneţi, nu este nimic. Alarmată, mă duc să o caut în dormitorul ei, dar nu o găsesc acolo. Verific livingul, terasa şi camera ei de lucru, dar nu o găsesc. Dându-mi seama că singurul loc ce nu verificasem este baia, automat o iau spre acea cameră. Intru în baie, în sensul propriu al cuvântului, spărgând uşa şi o văd pe mătuşa Alison stând inconştientă pe podea.

-Mătuşă Alison! Trezeşte-te! Te rog, nu fă asta cu mine, mătuşă Alison! Te rog,trezeşte-te!