Îmi simt pleopele grele, dar încerci să-mi deschid ochii. La prima încercare eşuez, la fel şi la a doua, dar la treia reuşesc să le deschid. Din cauza luminii albe şi tari, care mă deranjază, îi închid la loc.
-Se trezeşte! aud o voce feminină.
Îmi deschid ochii, dar din cauza vederii înceţoşate, nu reuşesc să disting persoanele din faţa mea.
-Lena, dragă! Cum te simţi? reuşesc să disting vocea mătuşii.
-Mă duc după doctor! la fel şi vocea lui Alice.
Vederea începe să-mi fie mai clară şi o văd pe mătuşa mea lângă mine. Cearcănele arată faptul că nu dormise. Iar oboseala din vocea ei confirmă acest lucru. Se vede că fusese îngrijorată. Aud uşa închizându-se, iar în sală intră Alice, care arăta la fel de obosită ca şi mătuşa, iar alături de a era dr. Theo.
-Bună, Lena! Cum te simţi? mă întreabă doctorul.
-Obosită.
Dr. Theo se întoarce spre mătuşa care, parcă citind gândurile, dă din cap că înţelese şi o rugă pe Alice să iasă din sală alături de ea. După plecarea lor, doctorul se întoarse spre mine, îşi drese vocea, dar expresia lui spunea că ceva nu e în regulă.
-Lena. Alice mi-a povestit ce s-a întâmplat şi în urma unor examinări şi cercetări am ajuns la concluzia că leşinul fusese urmarea psihicului tău.
Îmi simţeam inima cum bătea, şi mă temeam să nu iasă din piept. Nu înţeleg ce voia să spună, dar parcă mintea îmi dicta definiţia spuselor doctorului.
-Vă rog să fiţi mai concret.
-Tu eşti bolnavă Lena!
Şocul creat îmi împiedică mintea să gândească clar, simţeam lumea învârtându-se în jurul meu cu viteza luminii.
-Psihicul tău a fost expus multor lucruri şi a început să înţeleagă că tu nu eşti parte din lumea asta, aşa că corpul tău a încetat să mai lucreze ca o fiinţă pe jumătate umană.
De ce sinceritatea e atât de crudă?
-Şi... şi ce trebuie să fac ca să-mi revin? întreb cu vocea tremurândă.
-Dacă nu te controlezi, starea ta psihică se va înrăutăţi şi vei deveni o fiinţă periculoasă. Aşa că am hotărât că vei lua parte la şedinţe te terapie la psiholog. Cunosc pe cineva care lucrează atât la biserică, cât şi ca psiholog. Iar tu, ce ai de făcut este să iei parte la astfel de şedinţe, pentru început, de trei ori pe săptămână.
Dau din cap afirmativ. Deşi aş vrea să plâng, trebuie să mă controlez după cum spune şi dr. Theo. Dacă chiar e atât de grav, mătuşa, Alice...
-Am să sun acel şi prieten şi vom discuta detaliile. Mai târziu am să vin să te verific, acum odihneşte-te.
Nu pot să spun nimic, doar dau afirmativ din cap, din nou. Îmi simt gura uscată, iar o durere rece îmi inundă corpul. Doctorul se ridică, şi aruncând un mic zâmbet, iese din sală.
Gândurile îmi sunt inundate de întrebări, la care mi- aş dori să am şi răspunsuri. Mă îngrijorez în legătură cu mătuşa şi cu Alison. Ce o să facă în continuare? Nu pot să stea cu un monstru care ar putea, în orice să clipă, să-i atace. Gândul că nu am să pot să-i mai văd, că nu am să mai aud vocea caldă a mătuşii, chicotul gingaş al lui Alice, că nu am să mai petrec verile alături de Alice sub umbra unui stejar din parc, la un picnic. Gândul că am să-i rănesc fără să-i vreau. Gândul că toate astea se vor termina, fără să pot opri astea. Îmi doresc atât de mult să nu mă fi născut o excepţie, dar nu noi ne scriem destinele. Dacă destinul meu este să devin o creatură demonică, voi încerca din răsputeri să mă împotrivesc. Doar gândul că mătuşa se va speria la vederea mea, iar eu am să o rănesc; acest gând mă înfioară..
-Se pare că am ajuns în acel stadiu. Spun cu vocea stinsă.
ESTÁ A LER
Între Viață și Moarte: Lena
Fantasia~ Finalizată ~ Când toți credeau că iubirea dintre un muritor și o creatură a Lumii de Dincolo nu este posibilă, ei arată că nu există limite. Lena, o fată alungată de ceilalți muritori din cauza provenienței sale, și Edward, un băiat ce își caută a...
