-Vom reusi sa ne rezolvam problemele. Iubirea noastra e mult mai mare decat orice obstacol care ne va aparea in cale. Si mai sunt doar cateva luni pana cand vom fi amandoi aici la facultate, petrecand fiecare clipa impreuna. Nu pot sa-mi vad viitorul fara tine alaturi de mine. Te rog, Hope, nu da cu piciorul la tot ce am facut impreuna si mai ales, nu da cu piciorul viitorului stralucit pe care il vom avea. Crede in iubirea noastra, zambeste el, apoi isi lipeste fruntea de a mea.
Toate amintirile posibile m-au lovit in clipa aceea. De la prima intalnire, prima atingere, primul sarut, prima melodie, pana in prezent. Am avut atatea zile bune si foarte bune, dar si zile mai putin bune. Am fost amandoi cu moralul la pamant, dar ne-am fost aproape unul altuia. In afara de lunile in care am fost despartiti, eram doar Hope si Matt – mereu iubindu-ne. Si cand am fost despartiti, am continuat sa ne iubim si intr-un final am ajuns sa ne impacam. Are dreptate, iubirea noastra e mai mare decat orice obstacol pe care-l intalnim.
-Cred, soptesc eu si zambesc.
Intreg chipul i s-a luminat si mi-a zambit cat a putut el de larg, iar pe mine m-a lovit o bucurie imensa. Si-a dus mana pe gatul meu si imediat m-am cutremurat sub atingerea lui. S-a apropiat foarte usor de buzele mele, parca vrand sa vad daca ma razgandesc. Cand mi le-a atins, am simtit de parca un curent electric mi-a trecut prin corp, trezindu-ma la viata. Parca trecusera ani de zile de cand nu ma mai sarutase, asa ma simteam. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau, tragandu-l cat mai aproape de mine. Aveam nevoie de el, la fel cum si el are nevoie de mine.
-Dar inca trebuie sa vorbim serios despre cele intamplate, murmur eu.
-O sa vorbim mai tarziu, dupa ce imi potolesc dorul de tine, imi zambeste el larg. A trecut mult timp de duminica.
Mi-a cuprins talia si s-a ridicat de pe canapea cu mine in brate. M-am incolacit in jurul lui, iar el s-a grabit sa intram in camera lui. A incuiat usa in urma noastra, apoi s-a apropiat usor de pat, asezandu-ma atat de incet de parca as fi fost de sticla. A ramas aplecat deasupra mea, nevrand sa desprind stransoarea picioarelor din jurul abdomenului sau.
-Te deranjeaza daca ne jucam?ma intreaba el usor, vocea lui provocandu-mi instant fiori pe sira spinarii.
-Niciodata, murmur eu si imi simt obrajii arzandu-mi.
A zambit larg, apoi s-a repezit asupra buzelor mele, sarutandu-le cum stia el mai bine – in modul care ma face sa-l doresc la nebunie.
-Chiar nu am cum sa te conving sa ramai in Stanford?intreaba Matt.
-Nu, ii raspund rapid, ridicandu-mi capul pe de pieptul lui si privindu-l.
-Stii doar ca am relatii la director si te pot scapa de o zi de scoala, imi zambeste el, iar eu imi dau ochii peste cap. Te rog, pitic.
Am negat printr-o miscare a capului si am zambit angelic. Mi-as fi dorit sa raman si am fi plecat maine impreuna, dar trebuia sa ajung la scoala. De fapt, adevarul era ca voiam sa iau o mica pauza sa-mi pun gandurile in ordine. Cand am plecat de dimineata de acasa nu as fi banuit ca asa se va desfasura aceasta zi. Fusese prea dinamica pentru mine si am nevoie de putin timp singura.
-Ne vom vedea maine, ii zambesc eu. Rezisti cateva ore fara mine.
-Daca nu rezist?se vaicareste el, facand fata trista de catelus.
-Va trebui daca vrei sa ma vezi maine.
-Ce sireata esti, spune el mijindu-si ochii. Bine! Dar vezi ca maine va trebui sa-mi potolesc din nou dorul de tine, adauga cu acea voce usoara care-mi transmite fiori pe sira spinarii.
आप पढ़ रहे हैं
Caruselul vieții
रोमांसViața e ca un carusel... te învârte mereu în același cerc - al familiei, al prietenilor, al școlii. Cu timpul te obișnuiești cu această mișcare a lui, dar în viață e nevoie de schimbare, de lucruri noi. Într-un final te hotărăști să spui STOP, să-ți...
(III) Capitolul 35
शुरू से प्रारंभ करें:
