Înc-o carte tot degeaba

tușă de dor

Și voi știi când plouă,că plângi de dorul meu,
Prinzând sub lacrimi de-ale tale îngeri vinovați
Ridicați pe eșafoduri, către Dumnezeu,
Rămânând pe-un punct de inimă pietrificați.

Și-ți auzeam gândurile cum mă priveau
Pline de dorință,focuri reci și lege
Știința anulează credința și-n Raiuri suspinau
Și de ai fi mai mult, ai putea înțelege.

Dar nu ești mai mult, dar noi tot ne iubim
Însă eu mai mult iubesc și tu mai mult ești iubit
Și îți convine-n egoism, și reciproc ne-orbim,
Dar eu când îți zâmbesc, tu mă privești scârbit.

Și-ai vrea să pleci departe, te simt,iubirea mea
Și când te duci,fură-mi lumina din ochi și pune-o-n felinare
Așa o să-ți pot veghea mereu calea ta,
Cu iubirea mea nemuritoare.

Drum bun îți doresc, du-te odată, pleacă...
Ia-ți tricoul cu aromă de pelin și perna cu stele căzătoare
Nu aștepta ca și chinul să-mi treacă, căci nu...
S-a născut în mine, și tot cu mine moare.

Ia-ți trandafirul cu frunze mov,învinețit de timp
Nu-ți uita halatul cu mânecile-întoarse
Ia-ți pașii ce-i făceai spre mine și zâmbetu-mi de pe chip
Mirosul de cafea și chibritele arse.

Nu uita nisipul ce a adormit în clepsidră,
Nici amintirile blestemate-n care te dezbrăcai
Prin fumul țigării care murea robită,
De buzele tale cu care mă mâncai.

Ia-ți tot! Să nu uiți nimic... insist
Te rog cum nici la Cer nu m-am rugat să tacă
Să nu plângă cu mine, să nu mai fie trist
Ia-ți tot... ia-mă și pe mine,dar pleacă...