Vara mea cu sentimente
Vara aceea cu momente
Explodând de bucurie
O aștept de-o veșnicie...
Dar nu e...nu e speranță
Iar din șirul lung de viață
E doar încă-o altă vară
Se risipește și-apoi zboară.
Vara răsar vise pe la maluri
Apoi mor prin negre valuri
Se nasc din vechiul orizont
Ce-i cu moartea simbiont.
Vara mă lași din nou tot goală
Ca o tremurândă coală
Ca un deșert secătuit,
Dar cândva eu l-am iubit...
Acum nisipul arde și rănește
Și sufletul parcă-mi icnește
Marea nu mai cicatrizează
Răni nu se coagulează...
Umeri unde marea plânge
Și durerea grea se scurge
Au devenit stavilopozii
Ciocniri de spume în explozii.
Vara soarele nu încălzește
Raze blânde nu-și trezește
Doar arde și-aduce suferință
Și-apoi dispare cu-atâta ușurință...
Și lasă luna care apare
Făcând speranță și-apoi moare
Lăsând urme de negru și obscur
În tristul mării mici contur...
Vara norii nu sunt de folos
Ascund tot ce e frumos
Aduc ploaie și îneacă
Distrug tot, și-n final pleacă...
Vara mea se stinge-ncet
Lacrimi ce ascund regret
Și-mi udă trist din nou aleea
Căci asta nu e vara-aceea...
