Înc-o carte tot degeaba

Atât

E atâta nepăsare între noi
Și-atâta teamă de eșec
Izvoare de lacrimi ce nu se-mpart la doi
Încât nu știu dacă să rămân ori ar trebui să...plec?

Și-atâtea întrebări ascunse în priviri
Și-atâta haos printre gânduri
Trăim iubire? Amăgiri?
Prea multe spații printre rânduri.

Printre cuvinte atatâtea îndoieli
Și-atâta durere e în așteptări
Și-mi pare un veac între acum și ieri
Și-atâta ezitare e între chemări.

Atâta chin e până la uitare
Și-atatâtea dor între momente
Și nu mai pot duce,mă doare...
Mă dor aceste sentimente.

Și-atât au ars plămânii mei de dor
Tânjeau după al tău miros
Și în cenușa gri a lor
Mi-am pus sufletul,l-am scos...

Și-atât te-au conturat degetele mele
Linii imaginare prin vechi constelații
Prin colțurile a milioane de stele
Cu infinitele lor ramificații.

Și-atât te-au devorat ochii mei flămânzi
Până n-a mai rămas decât tristul 'nimic'
Doar tu pe propria-mi retină a ochilor blânzi
Creionat subtil și atât de mic...