Parc-am mai trăit odată
Această durere tăcută
C-o intenție ciudată
Într-o formă prefăcută.
Pictată prin iubirea rece
Cu un simț necunoscut
Care vrea să mă înece
Și să-mi joace pe mormânt.
Această picătură scursă
Dintr-un lac de simț și dor
Cu o zgârietură plânsă
Și-un profil prea incolor,
Mai căzuse odată parcă
Singură prin amintiri
Și-a lăsat o mică baltă
Prin tristele,moarte priviri.
Această noapte monotonă
Prea zgâriată de suspine
Și de mintea mea diformă
Cu gânduri triste despre tine
A mai apărut cândva
Într-un suflet chinuit
Zbiera după absența ta
Cu care m-am obișnuit...
Și-acum sunt eu cu aripile tale
Platonice și găurite
De lacrimi scrijelite,amare
În spini și goluri înflorite.
Și-acestei fade siluete
I-am mai dat cândva contur
Printre clipiri și epitete
Ascunse-n rânduri de mercur.
Cum te-am desenat pe tine
Cândva...ascuns după un "tu"
Nu mă uita ca pe oricine
Și în acest fals déja vú...
