Într-o noapte răcoroasă
Fără fasciscul de lumină
Care s-o facă mai frumoasă
Stau și plâng fără odihnă.
Într-o zi nefericită
Cu un final prea tragic
Se sparge în timp ce recită
Spectacol fals și magic.
Într-o veche după-amiază
Când razele unui soare se sparg
Și vine luna ce veghează
Orizontul trist și larg.
Într-o inimă apărată
De-un corp rănit și prea fragil
De fisuri dure separată
Urlă,dar e inutil...
În trecutul de iubire
Cu trecute sentimente
Dar c-o veșnică trăire
A amintirilor fragmente.
Într-un fals angajament
În care am crezut destul
Într-un greșit sentiment
La care am pus punct mult prea dur
În toate astea rătăcită,
Mă găsesc suicidar
Și de emoții încolțită
Când lacrimile reapar...
Și-n astea mă voi pierde absolut mereu
Nu am cum emoțiile să-nving
Uman,moral, e mult prea greu
Chiar daca și ele se sting...
