Înc-o carte tot degeaba

Când cade și ultimul înger

Pulsul îmi crește și aș vrea să plâng
Și de tristețe și de lungul dor
Îmi vine să zbor printr-un prea lung gând
Pentru unul...dar pentru celălalt să mor...

Vreau să sec puterea vanității
Și să petrec nopți fără de dorințe
Prin frumusețea veșnică a singurătății
Și prin veșnicia acestei suferințe.

Și cerul a încremenit
Căci îngerii căzuți prin nori
S-au dus și ei și au murit...
Pasageri și prea ușori.

Și-un ultim strigăt chinuit
A plâns din cerul...acum gol...
Și gândul mi l-a zguduit
Și m-a lăsat să mor.

Și-un ultimul fulger a lăsat
Să-l crape,să-l rănească
Și cerul mi s-a sfărâmat
Cine să-l mai iubească?

Și-ultimul gest de preamărire
A fost un înger ce-a căzut
Și jertfa goală de iubire
Îngerul a omorât...

Și-un ultim ajutor strigat
Ultima tristă zvâcnire
A îngerului alungat
Ce plânge surd fără oprire,

O ultimă fadă bătaie
A aripilor sale rupte
Și-a inimii mele greoaie
Ce-a obosit să lupte,

S-a auzit ultima oară...
Și s-au înnegrit arcade
Și îngerul lăsat să moară
În suferința lui iar cade...