Înc-o carte tot degeaba

Știi?

Știi câte urme lasă lacrimile-uscate?
Sau știi câtă tristețe am în cicatrici?
Știi cum mă-nec în fiecare noapte
Când te caut lângă mine și...nu ești aici?

Știi cum e să-nghiți în sec
Și pe buze să ai sare?
Am aflat că mă înec
Și fără apă...la fel doare.

Știi cum e să arzi de suferință
Să ai incizii pe inima zdrobită?
Dar știi că tu-mi ești singura dorință
Din viața mea deja demult sfârșită.

Știi ce gust au lacrimile durerii?
Știi cât de urâtă e dimineața goală?
Și cât de sfidător e sunetul tăcerii
Și cum părea speranța mea...reală?

Știi cum m-am îmbolnăvit
Din imaginații?
Dar te iubesc și te-am iubit
Și nu ai comparații...

Știi cum e să te trezești
Și locul să fie la fel?
Nu ești să-l încălzești
Nici pe mine,nici pe el...

Știi cum e să-ajungi să ceri
S-adormi și-apoi să visezi doar?
În adâncile tăceri
Să uiți a rănilor amar...

Și tu-mi aduci și fericire
Și triste-nchipuiri
Și veșnica nenorocire
Acoperită-n străluciri.

Și-indiferent de-a mea trăire
Atunci când eu din nou respir
Te iubesc mai mult,iubire
Și mai puternic mă deșir...

Știi că-n ciuda-a tot, tot la fel sunt
În ochii tăi cu vină
Un neînsemnat mic amănunt
Un nimeni,o străină...

Și te-ntreb din nou iubire,
Gustul lacrimilor-l știi?
Și aceeași amăgire
Și la tine se ivi?

Ai habar de-aceste toate
Le cunoști dragă străine
Ți-ai petrecut măcar o noapte
Gândindu-te și tu la mine?

Și răspunsu-i evident
Știu că-ntârzii să îmi vii
De mine nu ești dependent
Deci toate astea...nu le știi...