Înc-o carte tot degeaba

Poate

Poate că abia ne-am cunoscut,
Dar tu existai din totdeauna
Poate că ne-am stricat,poate că ne-am pierdut
Când nici nu ne aveam,când era doar minciuna.

Poate că mă însoțeai în tăcere,pe ascuns
Și poate că m-ai despărțit cu viclenie
Poate tu m-ai împins și poate că m-am dus
Și poate i-ai împrăștiat tot tu pe cei dragi mie.

Poate că tu ești doar singurătatea mea
Ești neputința,prezentul și viitorul tristeții
Poate că ești suferința cea lungă și grea
Poate că ești frigul din pragul dimineții.

Poate că în final tot ce-am învățat e cum să fiu puternică
Dar singură am învățat...tu parcă îmi mureai
Și poate că nu mai contează, dar durerea amarnică
Poate nu mai era nici ea, dacă tu nu erai...

Poate că ești durere,singurătate, poate toamnă chiar
Căci te-ntorci mereu spre a fi și mereu cazi
Și mâine poate aș vrea să te am,dar o să mori iar
Căci ești dintotdeauna,dar eu te am doar azi...