Înc-o carte tot degeaba

Reflux

Și-n refluxul mării-amare
Îți caut delicata-aromă
Și printre valuri, temătoare
Visez a ta perfectă formă.

Cum Luna și Soarele perfect se atrag
Și formează ciclic veșnica maree
Ce aduce la mal mereu câte-un catarg
Plimbându-l oscilant într-o odisee.

Și singura scăpare ce-apare la reflux
Este un colț de stea căzut într-un ocean
Dar să urc pe el, acum eu refuz
Căci și eu sunt la fel, o insulă...liman.

Asta am devenit, foarte secătuită
Plină de praf și nisip
Cu care sunt acoperită
Când îneacă refluxul plin numai de tertip.

Așa cum ai plecat, se retrag și apele
Lăsând în urmă gol și numai suferință
Și de durere acum îmi strâng puternic pleoapele
Dar conturată-mi apare,din nou...a ta ființă.

Și sunt o insulă-n ocean de când ai plecat
Ai luat primul iaht,pe mine m-ai lăsat
Nu sunt un loc frumos și plin de fantezie
Sunt doar o închipuire,în simpla-ți poezie.