Înc-o carte tot degeaba

Apogeul durerii

Degeaba-ncerc,mă chinui să visez
Dacă la tine mi-e visul...
Degeaba mă zbat să nu eșuez
Și să nu ating abisul.

Degeaba-ncerci s-omori ceva
Ce-i mort demult,de-o veșnicie
Și așteptând ca cineva
Să-ți dea în loc numai iubire.

Degeaba riști așa prostește
Riști să iubești și așa riști
Să iubești ceva...nu te iubește
Și din dureri nu te mai miști.

Zâmbind risc să fiu rănită
Râzând risc să par imună
Și apoi de toți batjocorită
Pentru iubirea mea nebună.

Sperând din nou,risc să disper
Apoi să-mi tacă vocea strâmbă
Căci eu durerea o prefer
Chiar dacă e grea și lungă...

Scriind risc un nou început
Și o să pierd ce-i scris pe foi
Și ce în suflet n-a putut
Ce n-a rămas în amândoi...

Și-n apogeu de strigăte-n tăcere
Cuprinsă de o boală mută
Nu știu ce sufletul îmi cere
Știu doar că nimeni nu-l ajută.

Riscând acestea,doi firavi
În stropii de tăceri
Îți spun că iar suntem bolnavi
În apogeul de dureri...