Înc-o carte tot degeaba

Incongruență prozaică

Număr gânduri.
Am ajuns la deja prea multe
Despre tine absolut toate
Și nu par să mă asculte
Să pună punct și mai departe
Printre rânduri.

Încă știu cum zâmbești
Destrămat pe la colțuri
Ascunzând doar tristeți
Desprinse din lanțuri
În reci dimineți
Se rup povești.

Și tristețile-s două
Mult prea sfidătoare
Și tu mă împungi
C-o iubire trecătoare
Pe care o alungi
Când se face nouă.

Și se lasă seara
Și tu mă umilești
Cu o vorbă dulce
Când îmi vorbești
Și ea îmi aduce
Pe față disperarea.

Și e noapte acum
Și gându-i despre tine
Dar departe-mi ești
Și ți-e frig de mine
Și nu ai să-mi crești
Decât din gri și scrum.

Și știu că e greșit
Că ești greșit de fapt
Că nu te pot avea
Dar ce-aș putea să fac?
N-am fost nici când a ta,
Dar eu tot te-am iubit.