Înc-o carte tot degeaba

Nebunie

Nebunia mea de veacuri
Definită prea simplist
Căutând în tine leacuri
Și-uitând ce este realist...

Să faci veșnic același lucru
Și să aștepți în mod ciudat
Că rezultatul va fi altul
Că poate s-a schimbat...

Da! Asta este nebunia
În cenușă de suflet stă ascunsă
Meditând la agonia
Ce o face mereu plânsă.

Demența lacrimilor sparte
De pământ,de univers
Sperând să fie transformate
'Ntr-un nenorocit de vers.

Într-o elucubrație subjugată
Plină de apusuri și tentații
Supusă și prea obligată
S-adeverescă aberații.

Și eu sunt nebunie pură
Și ard mereu cu-atâta avânt
Și oricât aș fi de dură
Nu îți rostesc niciun cuvânt...

Am așteptat o rătăcire
Și-am așteptat c-anomalia
Să stagneze în iubire,
Și să-mi vindec nebunia...

Dar nu-mi pleacă și tot sper
Ca nebunia mea cea rece
Să se dizolve în eter
Dar nebunia nu îmi trece...