Înc-o carte tot degeaba

Atât de tare te iubesc,dar tot puțin rămâne...

Te iubesc atât de tare
Și n-am pagini ca să scriu
Cum că iubindu-te,mă doare
N-am cuvinte să descriu.

Te iubesc atât de mult
Încât și visul însuși piere
Fad,în fața unui sărut
Răpus de-aceeași durere.

Te iubesc așa puternic
Încât lacrimi solitare
Căzând pe obrazul vrednic
Rămân la fel, la fel de-amare.

Te iubesc așa stinger
Și deja e în zadar
Să-ți dau stele de pe cer
Sau luna să-ți dau în dar.

Deja ți-am dat tot ce se poate
Ți-am oferit și-nchipuiri
Și dorințe-mprăștiate
Printre vagile iubiri.

Te iubesc așa de dur
Cu-n impact imparțial
Distrugând tot ce-i în jur
Atât de superficial...

Te iubesc atât de-adânc
Încât mă-nec,scufund,mă pierd
Și n-am ancoră s-arunc
Sau curaj să te dezmierd.

Te iubesc foarte sensibil
Antitetic cu puterea
Cu care te vreau vizibil
Și-n care-mi cioplesc durerea.

Te iubesc cu universul
Cu TOTUL...mă înțelegi?
Dar tu nu-mi observi nici versul
Cum pe mine să m-alegi...?

Eu pe tine te respir
Tu îmi bați și eu zâmbesc
Tu ești spin,nu trandafir,
Dar eu durerea o iubesc.

Ești a inimii bătaie
Și prin vene îmi alergi
Ești sunetul trist din ploaie
Printre care vrei să mergi...

Și te iubesc în a ta fugă
Iar de n-ai timp să mă observi
Timpul... El o să ajungă
Dar nici atunci n-ai să mă vezi.

Îți iubesc fuga de vise
Și iubesc că nu mă știi,
Iar dorințele pretinse...
Nu le uit de n-ai să vii.

Le voi păstra-n sinapse goale,
În ventricule și-n puls,
În respirațiile-mi domoale
Și-n mortul,veșnicul apus.

Și pe acestea le iubesc
Ele doar îmi aparțin
Tu nu-mi ești și mă sfârșesc
Căci te iubesc tot prea puțin...