Ai venit amor de gânduri
Și sălbatic m-ai ucis
Mi-ai mânjit cu sânge rânduri
Ai pătat tot ce am scris.
M-ai distrus și te-ai întors
S-auzi cum poezia-mi plânge
Cum sufletul îmi este stors
De picăturile de sânge.
Ai revenit fantasmagoric
Să-mi spui că bine îmi va fi
Iar eu c-un zâmbet melancolic
Îți spun să pleci, să nu mai vii.
Să te duci departe-n pagini
Să cazi la fiecare vers
Să nu te apuci de alte margini
Că nu există-n univers.
Plutește-ncet printre dureri
Prin plânsul cald,pasibil
Nu apuca și primăveri
Va fi prea imposibil.
Șterge-mi rănile prea plânse
Făcute din roșia cerneală
Ce mi-a lăsat surd lacrimi curse
În aceeași călimară.
În armonie adormi pierdut
Pe gânduri,catastrofe
Ce sufletul mi l-au vândut
Pe câteva mici strofe.
Și du-ți boema ta de visuri
Cu ego-ul meu, într-o moarte
În alt decor,în alte scrisuri
Duceți-vă departe.
Dar lasă-mă pe mine astăzi
Deja demult m-ai omorât
Alte cuvinte,alte străzi
Și-un alt poet mai priceput.
Nu te uita la mine-n urmă
Căci sunt doar o greșeală
Durerea pe nimeni nu curmă
Nici la final, scrisă-n cerneală.
