Unde te uiți chip străin?
Unde ți-ai îndreptat privirea?
De ce tu, cu-al tău cristalin
Nu te uiți la mine ca să vezi iubirea?
Încotro privești atât de pierdut?
De ce te uiți prin mine și nu vrei să mă vezi?
Deși eu te văd...și te-am recunoscut
După irișii tăi strălucitori și verzi.
De ce-mi privești ochii atât de ezitant?
Când eu în ai tăi mă pierd de-o veșnicie
Și veșnic în ei voi găsi calmant
Cu care să mă-mbăt fără dibăcie...
De ce acum pupila ți-e plină de empirism?
De ce nu mai văd căldură în ochii tăi prea plini?
De ce văd în ei numai egoism?
Și mă uit la ei,dar parcă-mi sunt străini...
Ce s-a-ntâmplat cu bucuria lor?
De ce s-a ascuns într-un negru turbant?
Care mă ucide și-n care am să mor
Căci otravă-a devenit acel fad calmant...
Ce-i cu ei de-s goi și atât de triști?
De ce coboară vinovat când stai în fața mea?
Când se blochează pe mine și uiți să îi miști
Și privirea mea o-ntâlnește pe-a ta.
De ce sunt încărcați cu-atâta povară?
Și mă privesc dezinteresat și atât de orb
De ce treci pe lângă mine în fiecare seară
Și nu mă lași din priviri să te sorb?
De ce mi-arunci săgeți atât de ascuțite?
Și nu mă recunoști nici când îți zâmbesc
Și-mi lași sufletul în bucăți mărunțite
Pe care nu mă lași să mi le lipesc...
Căci tu cu ochii tăi închiși,mă pierzi...
Când mă respingi atât de dureros și crud
Și degeaba acum în ochii tăi cei verzi
Mă mai uit, căci iubire...am obosit să plâng.
