Irene și-a rezemat spatele de spătarul patului, privind cum băiatul strângea de pe jos hainele lor. Și-a acoperit mai bine corpul gol cu cearceaful, încă fiind rușinată că nu a putut să facă dragoste cu el, soțul ei.
Jeongguk a scos din dulap haine pentru amândoi, începând să se îmbrace cu spatele la fată, după care a plasat hainele lângă ea.
— Mă duc să-ți pregătesc micul dejun.
Spune aplecându-se și lăsându-i un pupic pe buze, după care părăsește camera fără să o privească.
Roșcata și-a acoperit fața cu palmele, neștiind dacă e bine sau nu ce a făcut. Dacă Jeongguk le va spune părinților ei că noaptea lor a decurs astfel, nu va mai avea scăpare.
Când vrei să faci dragoste prima dată, gluma cu 'nu sunt pregătită' nu ar trebui să funcționeze, pentru că nimeni nu se naște pregătit. Odată și odată tot te vei dezvirgina, indiferent dacă este noaptea nunții sau altă noapte. Nu înțelege de ce Jeongguk nu a mai insistat, însă i-a făcut un bine pe moment. Nu vrea să-i vadă reacția când o să afle că ea nu mai e virgină..
S-a dat jos din pat cu cearceaful în jurul corpului, făcându-și rutina și luând hainele pe care Jeongguk i le-a dat, acestea fiind un hanorac lung și larg negru și niște pantaloni de trening tot negri.
Le-a îmbrăcat și a coborât în căutarea bucătăriei, găsind-o în câteva secunde. Mirosul pe care l-a simțit când a intrat i-a încântat căile respiratorii, privind la cum brunetul așeza totul pe farfurii, mânecile bluzei sale fiind suflecate, lăsând la vedere niște brațe puternice ce arătau vene proeminente.
S-a așezat în liniște la masă, liniștea care se așezase peste ei omorând-o. Îi privea tăcută mișcările, până când s-a așezat lângă ea fără să o privească. Era cea mai urâtă dimineață de după nuntă din istorie.
— De ce nu vorbești cu mine?
Băiatul și-a ridicat privirea înspre ea, Irene privindu-l nesigură și ușor tristă.
— Când vrei, vom merge să-ți iei hainele de la părinții tăi. Sau dacă nu, vom merge la cumpărături.
I-a ignorat întrebarea, dar măcar a vorbit cu ea.
— Avem timp toată ziua, căci diseară mergem la deschiderea clubului meu.
Era cât pe aci să-l întrebe care club, însă și-a adus aminte că cu o zi înaintea nunții i-a spus că are puțină treabă.
Doar a aprobat și și-a mutat privirea în farfuria ei, văzând cu coada ochiului cum Jeongguk începe să mănânce.
A apucat și ea bețișoarele și i-a urmat gestul, liniștea dominând până când ambii au terminat de mâncat, roșcata punându-și farfuria în mașina de spălat vase, lângă a băiatului.
L-a văzut părăsind încăperea în liniște, oftând și ajungându-l din urmă, îmbrățișându-l pe neașteptate pe la spate.
Încă îl considera cel mai bun prieten al ei, și nu voia să stea supărat pe ea, chiar dacă nu îi putea îndeplini dorința.
— Te rog, nu mai fii supărat pe mine..
Jeongguk s-a întors înspre ea și i-a prins chipul în palme, zâmbind slab și răspunzându-i îmbrățișării.
— Unde vrei să mergem?
— La părinții mei. Îmi voi lua ce îmi trebuie.
— Bine.
A privit în jos la hainele ei, despărțindu-se din îmbrățișare.
— Hai să ne îmbrăcăm mai gros.
Fata a aprobat și l-a urmat înapoi în dormitor, de unde băiatul a scos pentru fiecare câte un hanorac mai gros, el intrând în baie și lăsând-o pe fată să îl ia peste tricou, deoarece afară era foarte frig.
Amândoi fiind gata, mașina a fost adusă în fața vilei, Jeongguk urcându-se la volan iar Irene lângă el.
A condus până au ajuns la destinație, unde părinții ei i-au întâmpinat și i-au invitat în casa călduroasă și primitoare.
— Sper să fiți cel mai fericit cuplu din lume! zâmbește Mia îmbrățișându-i pe rând pe cei doi, urmând ca soțul ei să facă același lucru.
Jeongguk doar a privit-o zâmbind ușor, aproape inexistent, Mia invitându-i în living.
— Eu mă voi duce să-mi fac bagajele. Oricum am multe lucruri de luat.
— Nu-ți face griji, draga mea. May îți va face bagajele. Deja cred că a început să le pregătească.
Irene nu a mai zis nimic, oftând în gândul ei, după care s-a așezat lângă Jeongguk, în fața lor stând părinții ei.
— Și.. Cum a decurs noaptea voastră?
Întrebarea bruscă a mamei ei a făcut-o pe roșcată să înceapă să înghită în sec, inima ei începând să-și mărească bătăile cu cât nimeni nu voia să răspundă.
— A fost o noapte excelentă. spune Jeongguk punându-și mâna pe piciorul fetei, Irene tresărind ușor.
Și-a ridicat privirea în ochii lui, Jeongguk doar mutându-și privirea înspre soții Min.
Mia a zâmbit curioasă, chicotind apoi ușor.
Toți și-au îndreptat privirea înspre May, care aducea un platou cu diferite deserturi, mai apoi unul cu băuturi.
— Serviți-vă. îi îndeamnă Mia.
☆
— Pot să intru?
— Da.
Ușa băii s-a deschis, băiatul îmbrăcat într-un sacou albastru intrând. Irene și-a mutat privirea de pe oglindă pe el, văzându-l cum încă își încheia nasturii cămășii.
— Vrei să-mi pui cravata?
— Mă îndoiesc că nu știi.
— Dar vreau să o pui tu.
Irene a zâmbit și a luat cravata din mâna lui, neștiind cum dar a reușit să o lege. L-a văzut apoi coborându-și privirea pe rochia ei ce se asorta cu îmbrăcămintea lui.
— Arăți superb.
Obrajii ei au luat ușor culoarea părului ei pe sub blush-ul pe care și-l aplicase, buzele lui sărutându-i fruntea.
— Mergem?
— Să mergem.
I-a prins mâna în a lui și au părăsit rând pe rând camerele până au ajuns în mașină, de data asta șoferul angajat de Jeongguk conducând.
Destinația era clubul de lux cu un aer elegant și ușor emo, parcarea fiind aproape plină.
A coborât la brațul soțului ei, toți plecându-și capul când Jeongguk trecea.
Interiorul era destul de drăguț, culorile mov și negru predominând, numai cele două globuri disco suspendate de tavan erau argintii.
— E frumos? întreabă băiatul admirând împrejurimile.
— Foarte frumos. Îmi place.
A zâmbit auzindu-i cuvintele, îndrumând-o să se așeze pe o canapea din piele neagră din apropierea tejghelei.
— Vrei ceva de băut? Eu trebuie să verific dacă totul este pus la punct. O să fiu pe aici.
— Momentan, nu vreau nimic. Mă găsești aici.
— Bine.
I-a sărutat obrazul și s-a făcut nevăzut prin mulțime, fata rămânând singură cu ciudații ce o priveau într-un mod ciudat și pervers, chiar în clubul soțului ei.
După zeci de minute de așteptare deja se plictisise, așa că a decis să se ridice, oasele ei amorțite dându-i un ușor discomfort pentru puțin timp.
A privit în față vrând să înainteze, însă s-a oprit în loc când a văzut cine era în fața tejghelei.. Taehyung împreună cu o fată, care păreau să se simtă bine unul în preajma celuilalt.
O urmă de nedumerire a apărut pe fața ei, rămânând blocată și holbându-se la zâmbetul perfect al blondei de fiecare dată când Taehyung îi spunea ceva.
Voia să plece din zona aia, însă nu putea să se miște. Voia să înceapă să plângă în fața tuturor, dar încerca din răsputeri să-și țină lacrimile.
Inima ei, care își domolise bătăile în urmă cu câteva secunde, a prins un ritm alert imediat cum privirea lui Taehyung a căzut pe ea, zâmbetul de pe chipul lui pierind.
Acum stăteau și se holbau unul la altul, niciunul nevrând să-și mute privirea din ochii celuilalt.
Din cauza durerii pe care Irene o simțea în tot corpul, nu putea vedea și durerea din ochii băiatului, care era la fel sau poate mai mare decât a ei.
Taehyung a decis să facă primul pas, lăsându-și privirea în jos pe corpul ei, după care s-a întors înspre blonda care continua să vorbească cu el în ciuda faptului că el nu mai auzise nimic din ce ea povestea.
Ceea ce Irene nu putea observa era că Jeongguk se afla în dreapta ei la o distanță de doi-trei metri, și privea la modul în care ea se holba la cei doi.
— Iubire?
Irene a tresărit când o mână a apărut pe brațul ei, ridicându-și ochii triști înspre zâmbetul brunetului.
— Da? răspunde ea încet, apoi își drege vocea.
— Ce faci? De ce stai aici?
Irene a privit pentru o secundă înspre șaten, văzându-l uitându-se în direcția lor.
— Eu.. Te căutam. Vreau să plecăm. Adică.. putem să plecăm? se corectează ea.
— De ce vrei să plecăm? E vreo problemă?
— Nu, nu e nicio problemă.. Doar că mă simt puțin rău. Dar dacă nu vrei, atunci nu plecăm..
Jeongguk i-a făcut semn să meargă, Irene înghițind în sec și îndreptându-se înspre ieșire, brunetul făcând contact vizual cu Taehyung înainte de a o urma pe fată.
Au așteptat în liniște mașina, Irene încă gândindu-se la ce naiba făcea Taehyung cu urâta aia în club, fără să conștientizeze că Jeongguk i-a observat comportamentul ciudat.
Mașina a parcat în fața lor, Jeongguk luându-i-o înainte șoferului și deschizând portiera pentru fată, după ce ea a intrat, trântind-o.
— Dă-mi cheile. Eu voi conduce.
Șoferul a făcut o plecăciune și i-a înmânat cheile, Jeongguk urcându-se rapid pe locul șoferului. A introdus cu forță cheile în contact, Irene privindu-l.
— Pot să te întreb ceva?
Vocea lui serioasă s-a auzit după câteva secunde de tăcere, Irene așteptând ca el să vorbească din nou.
— De ce până acum, nu mi-ai spus niciodată că mă iubești?