Mâna fină a băiatului a fost așezată peste cea mică a fetei care ținea cuțitul, tăind împreună tortul.
Muzica aia enervantă iar a pornit în încăpere, tortul fiind luat pentru a fi distribuit fiecărei persoane.
Tocmai ce dansul mirilor se terminase în urmă cu câteva minute, iar acum urmau să mănânce tortul de câteva etaje înălțime, apoi petrecerea avea să continue.
Mirii s-au așezat la masă, Irene observând cum Jeongguk se holba la ea de minute în șir, până ce în încăpere au început să apară chelneri care aduceau farfurii, oamenii de pe ring așezându-se la mese.
— Știi că încă nu-mi vine să cred că ești soția mea?
Vocea dulce a băiatului și mâna lui pusă peste a ei au făcut-o să-și ia privirea de pe ring și s-o mute în ochii celui din stânga ei.
— Încă cred că visez, pur și simplu este prea frumos să fie realitatea. Dar uite-ne, nimeni nu ne mai poate despărți.
A zâmbit și i-a strâns ușor mâna, farfurii cu tort apărând în fața lor.
☆
— O seară bună în continuare, și sper să fiți fericiți!
Cuvintele astea erau tot ce Irene auzea de la majoritatea invitaților care plecau, simțindu-și pleoapele tot mai grele. Măcar seara asta se terminase.
— Sigur ați obosit. Puteți să plecați dacă vreți, ne ocupăm noi de ce mai trebuie făcut.
Cei doi și-au îndreptat privirea înspre Yoohyeon, Jeongguk aprobând.
— Atunci noi vom pleca.
— Bine, voi cere să ți se aducă mașina. vorbește domnul Jeon.
Toți i-au privit zâmbind pe cei doi cum pleacă împreună, Jeongguk deschizând portiera pentru ca Irene să intre.
S-a așezat și el pe scaunul șoferului, oftând obosit și pornind motorul, privind câteva secunde la inelul de pe degetul lui.
Irene nu scotea niciun sunet, tot ce voia fiind să ajungă acasă și să se culce, ca mai apoi să se trezească din acest coșmar.
S-a încruntat ușor când a văzut că au ajuns în fața vilei despre care Jeongguk a spus că va fi a lor, privindu-l cum coboară.
A deschis portiera și a vrut să coboare, însă a tresărit ușor când brațele puternice ale băiatului au luat-o stil mireasă, roșcata ajungând la câțiva centimetri de fața brunetului, înghițind în sec.
Cheile au fost luate de un om ce avea să parcheze mașina, Jeongguk scoțând cheia și introducând-o în broasca ușii, intrând în vila întunecată, care a fost imediat luminată de becuri.
Fata a rămas ușor uimită când a văzut un covor de petale de trandafiri albi și roșii care duceau înspre capul scărilor, uitându-se înspre brunet.
Irene se aștepta ca băiatul să o lase jos, însă s-a înșelat, Jeongguk urmând petalele și urcând în continuare scările cu ea în brațele lui.
A apăsat clanța dormitorului în care au dormit și data trecută, acolo unde trandafirii se opreau. Roșcata a avut parte de altă surpriză când a văzut camera luminată doar de o lampă ce radia o lumină plăcută, iar în fața patului petalele de trandafiri formau cuvintele: te iubesc, înconjurate de lumânări parfumate.
Când în sfârșit picioarele ei au atins podeaua, nu a avut timp să reacționeze căci buzele brunetului le-au atacat pe ale ei, o mână de a lui așezându-se pe gâtul ei și alta pe talia ei.
Fiind lipită de corpul lui, și-a plasat o mână pe umărul lui, lăsându-l să o domine atât de lent și pasional, amândoi uitând de oboseală.
Mâna ei a ajuns accidental pe obrazul băiatului, simțindu-i limba cum intră în lăcașul ei, fiind nevoită să-i răspundă gestului.
Aproape că inima ei a sărit peste o bătaie atunci când i-a simțit mâinile la spatele rochiei, apucând fermoarul și trăgând ușor în jos de el.
S-au despărțit din sărut, Irene privind ușor speriată în ochii lui, Jeongguk concentrându-se doar pe deschiderea acelui fermoar care îl despărțea de corpul de porțelan al fetei.
A tras de el, mâinile lui așezându-se pe umerii ei, îndepărtând ușor materialul rochiei de pe pielea fierbinte a fetei.
Irene a înghițit în sec când rochia a căzut pe podea, rămânând doar într-un corset și în lenjerie intimă în fața lui.
L-a privit cum și-a îndepărtat sacoul înainte ca buzele lor să se unească din nou, de data asta așezându-se împreună pe pat, brunetul fiind deasupra.
Primea șocuri electrice de fiecare dată când prin materialul subțire al cămășii îi simțea abdomenul lipindu-se de pieptul ei, piciorul ei drept fiind prins între ale lui.
Îi simțea căldura corpului. Îi simțea dorința cu care o atingea, și modul în care o privea, îi făcea inima să pulseze tot mai rapid.
Buzele lui au coborât mai jos pe gâtul ei, Irene înghițind în sec când și-a simțit mâinile luate și puse pe nasturii cămășii băiatului, în timp ce buzele lui îi alintau diferite părți ale gâtului.
Cu reținere a început să desfacă nasturii, pe secundă ce trecea respirația ei devenind mai greoaie. Nu putea să-i facă asta lui Taehyung, chiar dacă el a renunțat la ea..
L-a privit cum s-a ridicat doar pentru a-și îndepărta cămașa, lăsându-și la vedere abdomenul lucrat. Fără să o mai lungească, și-a îndepărtat și pantalonii, Irene simțind cum nu mai are aer de la stresul care nu îi dădea pace.
A ajuns din nou deasupra ei, o mână de-a lui mângâindu-i spatele și cealaltă coborând pe fundul ei, pe care a început să-l mângâie și să-l strângă ușor.
S-au despărțit din sărut pentru ca corsetul ei să fie dat jos de băiat și aruncat alături de hainele lui, Irene devenind roșie de rușine că a rămas aproape goală în fața lui.
În încercarea de a se acoperi a sfârșit din nou sub el, de data asta buzele și limba lui alintându-i sânii, jucându-se cu sfârcurile ei, făcând ca gemete să iasă fără acordul ei din gâtul ei.
A coborât cu săruturile pe abdomenul ei, mâinile lui mari plasându-se pe șoldurile ei, mai exact pe marginile lenjeriei sale. Cu o mișcare lentă i-a îndepărtat bucata de material, acum rămânând goală în fața lui.
A înghițit în sec în mod repetat când l-a văzut îndepărtându-și singura piesă vestimentară care îl mai despărțea de ea, apropiindu-se apoi ca o felină care își vâna prada.
Un sărut a fost lăsat pe coapsa ei, mâinile lui calde mângâindu-i pielea fierbinte a picioarelor. Buzele lui se apropiau amenințător de feminitatea ei, Irene încercând să-și abțină lacrimile.
S-a tras dintr-o dată de sub el și și-a acoperit corpul gol cu cearceaful, Jeongguk privind-o nedumerit, așteptând să spună ceva.
— E-Eu.. Nu pot.. Scuze! se bâlbâie privind în jos, așteptând reacția băiatului.
Brunetul s-a așezat lângă ea, așezându-și o mână pe genunchiul pe care fata și-l trăsese la piept.
— Voi avea grijă. Nu te voi răni în vreun fel. Promit.
— N-Nu mă simt p-pregătită..
— Bine..
Cu toate că ar fi dat orice să o atingă măcar o dată, a decis să o lase în pace. Nu voia să o forțeze să facă ceva de care nu se simte pregătită, și știa că are tot timpul din lume să o învețe să facă dragoste. Poate că și oboseala a descurajat-o.
I-a lăsat un sărut pe buze, așezându-se unul lângă celălalt, cearceaful învelindu-le corpurile goale.