— De ce mă mai întrebi dacă deja faci tot ce vrei? Ce rost mai are părerea mea dacă deja ai decis ce se va întâmpla cu viitorul meu? Care e diferența dacă trăiesc ca o sclavă, sau ajung la sora mea, singura care mă iubea?
— Ce tot spui? întreabă băiatul lăsând jos bețișoarele, privind-o încruntat.
Irene și-a lăsat privirea în jos, simțind cum lacrimi îi apar în ochii de cristal, începând să se prelingă rapid și pe obrajii ei.
— Mi-ai spus că niciodată nu mă vei forța să fac ceva.. Mi-ai spus că mă vei scăpa de iadul creat de părinții mei, dar oriunde mă duc, e același lucru.. Spui că mă iubești, dar..
— Dar? spune Taehyung ascultând-o atent.
— Eu știam că faci orice pentru persoana pe care o iubești. Nu o vei face să sufere pentru nimic în lume.. O vei proteja și o vei face să se simtă bine în preajma ta.. Ce înțelegi prin iubire, Taehyung?
Taehyung a tăcut, închizându-și ochii vinovat. Și-a dus două degete la tâmplă realizând ce i-a spus prima dată când i-a aflat povestea, și cum s-a schimbat acum, când ea avea cea mai mare nevoie de el..
— Mă vei ierta vreodată? atât reușește să șoptească, privind-o.
— Sunt obligată să o fac. șoptește și ea atât de încet, însă Taehyung aude.
— Acum suntem doar noi doi. Nu e mama ta aici. Te rog, spune-mi că mă ierți. Nu mi-am dat seama de ce am putut să fac..
Irene l-a privit, Taehyung văzând toate lacrimile ce se prelingeau pe obrajii ei.
— De câte ori m-ai văzut plângând, de când ne-am cunoscut? șoptește Irene, Taehyung privind-o trist. Sau să te întreb, de câte ori m-ai văzut tristă? Sau fericită? De câte ori m-am deschis în fața ta..? Ți-am spus totul.. Te-am considerat persoana care mă va ajuta indiferent de situație..
Taehyung s-a ridicat de pe scaun și a tras-o pe fată în brațele lui, ea începând să plângă silențios.
— Toți din jur îmi fac rău.. Numai tu erai scăparea mea..
S-au strâns reciproc în brațe, băiatul afundându-și fața în scobitura gâtului ei.
— Te-am rănit mult..? șoptește șatenul fără vlagă.
Irene nu a răspuns, în schimb a preferat să se tragă din îmbrățișare, Taehyung prinzându-i chipul în palme înainte ca ea să se îndepărteze.
I-a privit fața roșie de la plâns, așteptând răspunsul ei în timp ce avea grijă să șteargă fiecare lacrimă ce curgea pe obrajii ei.
— Te rog, fii Taehyung pe care l-am cunoscut.. De el am nevoie.
— Bine, iubire. Nu pot să îți cer scuze la infinit, tot nu m-ai putea ierta pentru cum m-am comportat..
— Sunt doar niște lacrimi. Așa-i? șoptește ea, un zâmbet slab apărând pe fața ei. Pentru unii, o lacrimă nu are valoare. Însă vor știi ce înseamnă să verși o lacrimă de tristețe atunci când ceva rău li se va întâmpla. Pentru mine, acum contează decât comportamentul tău începând din secunda asta.
Taehyung a privit-o posomorât, analizându-i lent trăsăturile feței. A aprobat și s-a apropiat de ea, buzele lui atingându-i fruntea, sărutând-o.
— Nu mai am poftă de mâncare. spune fata privindu-l.
— Atunci hai să ne odihnim.
Irene a aprobat și a privit în jos înspre mâna lui Taehyung care a fost îndreptată înspre a ei, prinzându-i-o.
S-a lăsat purtată la etaj, acolo unde au ajuns într-un dormitor mare atât în lățime, cât și în înălțime.
— Vrei să dormim în camere diferite? întreabă băiatul când o vede pe roșcată analizând încăperea.
— Nu știu..
Un trăsnet puternic s-a auzit de afară, cei doi nici măcar nu observaseră că ploaia începuse.
Irene a tresărit ușor, Taehyung zâmbind în colțul gurii. S-a așezat pe marginea patului, Irene privindu-l după ce a privit cum stropii mari de apă loveau violent geamul camerei.
— Poți să te duci în camera de vizavi, dacă vrei. Nu te oblig să dormi cu mine.
— O să.. spune fata auzind apoi ce furtună a început afară. O să dorm cu tine.
Taehyung s-a dat pe partea lui de pat, privind cum Irene își caută pijamalele în ghiozdan.
Ochii i s-au mărit fetei când a văzut o rochie de noapte aproape transparentă, scurtă aproape de refuz, și mulată pe corp..
Taehyung și-a mușcat ușor buza când a văzut ce avea fata în mână, ea aruncând rochia pe podea și începând să caute altceva prin ghiozdan, constatând că mama ei a făcut asta intenționat.
"Nu pot să dorm în asta.. Lângă Taehyung.." gândește fata mușcându-și buzele, apoi se întoarce ușor înspre băiat.
— Nu te schimbi? întreabă Taehyung zâmbind, ridicându-se.
— Eu..
— Vei arăta genial în rochița asta.. spune șatenul privind înspre rochia de pe podea, apoi în ochii fetei. Îmbrac-o.
— Eu nu-
— Nu ești iubita mea? Nu ești viitoarea mea soție? De ce ți-e rușine? E doar o rochie, nu e ca și cum te-aș vedea goală.
Obrajii fetei s-au aprins, coborându-și privirea pe rochie. A ridicat-o, privind apoi în ochii băiatului, ce o priveau suav.
— Poți să te schimbi acolo. arată el înspre baia din cameră, Irene aprobând.
Privirea șatenului a fost pe spatele iubitei lui până să dispară din aria lui vizuală, gemând ușor după ce aceasta a închis ușa băii.
— Nu trebuia să-ți spun să o îmbraci, nu? murmură el îndreptându-se înspre dulapul cu haine.
Și-a schimbat ușor hainele, așteptând-o și pe fată să iasă în timp ce tunetele și fulgerele de afară îi cântau în ureche.
S-a așezat pe partea lui de pat, privirea lui curioasă fiind imediat îndreptată înspre fata ce a ieșit ușor din baie, privirea ei fiind pe degetele mâinilor ei.
Și-a trecut pofticios limba peste buze, Irene îndreptându-se cu pași mici înspre pat, ajungând în fața lui Taehyung, care se așezase în stil turcesc.
— Ești sigură că vrei să dormi cu mine? Nu știu dacă mă voi putea controla, puștoaico.