–– Doar, să nu mai facă asta. Nu el e iubitul tău.
Spune Taehyung pornind motorul.
Irene și-a șters lacrimile, fiind curioasă dacă o va duce acasă sau vor rămâne în oraș. Nu mai putea să-l întrebe ce aveau să facă după tot ce s-a întâmplat.
Bineînțeles că Taehyung venise să o ia de la liceu, voind ca apoi să iasă să se plimbe, însă i-a pierit tot cheful și tot entuziasmul cu care venise.
A condus și a parcat în fața casei familiei Min, cei doi oameni ce se ocupau cu deschiderea și închiderea porților făcându-și datoria și lăsându-i să intre.
Taehyung a coborât și i-a deschis ușa fetei, ea văzând-o pe mama ei cum stătea și privea totul de la geamul camerei ei.
–– Te-ai supărat pe mine? întreabă Irene punându-și ușor mâna peste a băiatului.
–– Nu. Ne vedem mâine. spune el privind în pământ, băgându-și mâinile în buzunarele blugilor.
Irene și-a înfășurat mâinile în jurul abdomenului băiatului, luându-l prin surprindere.
–– Îmi pare rău dacă te-am supărat în vreun fel.. Nu vreau să fii supărat pe mine. Doar tu și Jeongguk înțelegeți cum mă simt.
–– Jeongguk e băiatul de azi?
–– Da. Eram cei mai buni prieteni în copilărie, dar a plecat când aveam 5 ani împreună cu familia lui. Și acum s-a întors. În curând vor veni și părinții lui și se vor stabili din nou aici.
Taehyung nu a avut nicio reacție, făcând-o pe fată să continue.
–– Taehyung.. Ne știm de doar două zile, însă ai reușit să te apropii mai mult de mine în astea câteva ore, decât a reușit mama mea în 17 ani.. M-ai cunoscut mai bine decât a făcut-o ea.. Ai vorbit mai frumos decât toată lumea de pe planeta asta.. Nu vreau să te superi pe mine..
–– Nu m-am supărat pe tine. spune Taehyung răspunzându-i la îmbrățișare.
–– Mulțumesc.
S-au desprins din îmbrățișare, Taehyung mângâindu-i părul roșcat.
–– Ne vedem mâine.
Irene a aprobat și i-a zâmbit băiatului, el întorcându-i gestul.
Un zâmbet sincer..
S-a îndepărtat de el și a intrat în casă, Taehyung rămânând în aceeași poziție până când fata a intrat în vilă.
Irene a închis ușor ușa, rămânând cu mâna pe clanță pentru puțin timp, apoi s-a dus la geam și a tras puțin draperia, privindu-l pe Taehyung ce se urcase la volan.
A observat-o la geam și i-a făcut cu mâna, ea repetându-i gestul, apoi privindu-l cum pleacă cu mașina.
–– Parcă trebuia să rămâneți la un restaurant. se aude vocea Miei intrând în living.
–– Umm.. Mă doare puțin burta, și am stabilit ca mâine să mergem.
–– Ai dat-o în bară, iar. Nici nu știu ce să mă mai fac cu tine. De ce o simplă durere de burtă te-a împiedicat să ieși cu iubitul tău? O ignorai și gata.
Irene și-a lăsat privirea în jos, amânând ceea ce voia să-i zică mamei ei, și anume că Jeongguk s-a întors. Însă acum părea nervoasă, și prea puțin o interesa acest subiect.
–– Până mâine te vei pune pe picioare. Îi spun lui May să-ți dea câteva pastile, apoi cobori la masă.
Spune femeia și îi întoarce spatele fetei, Irene privind îndurerată în urma ei.
Și-a strâns ochii și a urcat în camera ei, acolo întâmpinând-o Tarra.
–– Ce facem acum micuțo? Cum te mai scot la plimbare dacă 'mă doare burta'?
A mângâiat cățelușa pe burtă, lăsându-și ghiozdanul pe podea.
–– Oare Taehyung l-a plimbat pe Yeontan? Dacă nu, atunci e șansa mea.
A luat telefonul și a intrat în agendă, imediat văzând numărul lui Taehyung, având în vedere că ea avea doar numerele părinților ei și pe al lui Taehyung..
Și-a simțit mâinile transpirând, apăsând pe număr și ducând telefonul la ureche.
–– Da iubito? S-a întâmplat ceva?
–– Taehyung.. Putem să ieșim, cu câinii? continuă ea ultimele două cuvinte după ce făcuse o pauză.
–– Acum?
–– Nu, peste două-trei ore. Ești de acord?
–– Niciodată nu te voi refuza, orice mi-ai zice. Poți să mă suni la orice oră, voi fi acolo să-ți răspund.
Un roz aprins i-a colorat obrajii auzindu-i vocea joasă, zâmbind.
–– Mulțumesc. Ne vedem atunci.
A închis telefonul și a auzit două bătăi în ușă, văzând-o pe May ce avea o tavă cu câteva pastile și o cană de ceai fierbinte.
–– Mulțumesc.
Femeia a făcut o plecăciune și s-a retras, Irene dându-și ochii peste cap și aruncând toate pastilele în toaletă, apoi a tras apa.
A așteptat câteva minute pentru a se răci ceaiul, timp în care s-a mai jucat cu Tarra, apoi a coborât în living, unde părinții ei erau.
–– Eomma.. șoptește ea, Mia privind-o în ochi. Taehyung mi-a spus să ieșim cu câinii, să ne plimbăm.. Știi, nu mă mai doare așa tare burta-
–– Dacă ți-a zis Taehyung, atunci du-te. Ce mai aștepți? Prostuțo. o întrerupe mama ei, apoi își dă părul blond într-o parte.
–– Mă duc atunci.. șoptește Irene tristă, ieșind cu capul plecat din cameră.
O lacrimă a curs pe obrazul ei, altele începând să îi invadeze ochii. A ajuns în camera ei și a luat-o pe Tarra, plecând numaidecât din casă.
Niciodată nu a plecat așa, însă nu își mai putea ține lacrimile în frâu și nu voia să o vadă nimeni așa.
Și-a scos telefonul în timp ce înainta înspre ieșirea din curte, apelându-l pe Taehyung.
Poate că nu era cea mai bună idee, pentru că plângea, însă nu s-a gândit la asta.
–– Da?
–– Te aștept în parc. Te rog vino..
Spune fata cu vocea plânsă și își bagă telefonul în buzunar, lacrimile continuând să se prelingă rapid pe tenul ei curat ca lacrima, însă distrus de mama ei.
S-a grăbit și a ajuns în parc, la locul unde s-au întâlnit prima dată, ignorând faptul că plângea fără oprire.
Nu mai suporta nimic, nu își mai suporta propria mamă, propria viață.. Nimic.
Voia să moară.
Voia să ajungă printre îngeri, într-un loc mai bun.
Măcar acolo sus va fi mai fericită.
A schimbat locul întâlnirii, luând-o pe Tarra în brațe și grăbindu-se înspre locul unde și-a văzut ultima dată sora..
Peste câteva minute a dat de podul ăla blestemat, legând lesa Tarrei de un stâlp și îndreptându-se cu pași mici spre pod.
Și-a sprijinit ușor mâinile de balustrada rece și ruginită, privind în jos la apa învolburată ca naiba.
Mai bine suporta chinul de a muri înecată decât chinul ce îl trăiește în fiecare secundă alături de părinții ei.
A trecut pe partea cealaltă a balustrăzii, lacrimile de pe chipul ei căzând în apă.
Tarra se putea auzi lătrând nebunește la stăpâna ei, însă tot ce auzea Irene erau toate cuvintele pe care le-a îndurat de la mama ei de-a lungul anilor..
Ești o proastă. Ești o neîndemânatică. Ești o incompetentă. Nu ești demnă de viața pe care o ai.. Nu poți fii copilul pe care toți și-l doresc. Nu poți fii perfectă. Ești o lașă..
Și-a luat ușor un deget de pe balustradă, urmând încă unul, vrând să își dea drumul cu totul..