Avery Holmes
Dimineata am fost trezita de o durere in spate.Am gemut, ridicandu-ma, amintirile de aseara inundandu-ma. Noaptea aceea groaznica, cand am ajuns la Motel 6 si Niall.Era de necrezut ca toate lucrurile astea s-au intamplat in ultimele 48 de ore, dar era adevarat.M-am uitat si am vazut picioarele micute care aprope m-au dat jos din pat.Aimee era nelinistita in somn, si era ceva idiot din partea mea sa cred ca sa impart patul cu ea era posibil.Am chicotit, ridicandu-ma in picioare.
“Buna dimineata” mi-a zambit Aimee.Era aplecata spre niste pufuleti cu branza, obrajii ei fiind plini de ei, pe post de mic dejun.Erau zile in care ma simteam ca o mama de tot rahatul pentru ca nu eram stricta.
“Deci, ce-ar fi sa te imbracam.Vom face ceva amuzant,da?am spus.Aimee ma aproba si sare din pat jos pe mica ei valiza.Cateodata o lasam sa isi alege tinuta, desi mai mereu nu acceptam, deoarece alegea gresit, tinuta nepotrivindu-se cu vremea sau ocazia respectiva.
“Asta.” Scoate un tricou roz cu Minnie Mouse, favorite ei.In fiecare zi, Aimee mereu cerea sa poarte bluza speciala cu Minnie.Stiind ca are nevoie de o incurajare am lasat-o sa isi aleaga si niste jeansi si sosete.
“Si acum ce zi este astazi,Aimee? Am intrebat-o.S-a incruntat dandu-si bluza jos peste cap.Am scos doua lenjerii de corp, una albastra pe care scria Luni si una verde pe care scria Marti.Nu m-am putut abtine sa nu rad la concentrarea ei.
“Ziua lenjeriei albastre?” a ghicit.Am zambit si aplaudat-o, inmanandu-i lenjeria.
In fiecare zi am incercat sa o invat ceva nou, pe care normal ca le uita repede din cauza neatentiei si varstei, dar totusi merita incercat.
Dupa ce am imbracat-o pe Aimee, mi-am luat o pereche de jeansi, si un hanorac, facandu-mi rapid parul si machiajul, in timp ce Aimee se uita la Spongebob.
Deodata, s-a auzit o bataie in usa si sprancenele mele erau unite.Sa fie oare Niall?Ii pasa indeajuns de mult incat sa vina sa ma vada din nou?La urma urmelor, abia stia ceva despre mine, pana seara trecuta,cand am stat, accidental sau nu pana la 2 dimineata vorbind.
Se spune ca timpul trece repede cand te distrezi.
Am deschis usa putin, ca el sa nu vada tot interiorul camerei, pentru ca era dezordine si in special pentru ca era doar un pat.Si trebuia sa fiu aici cu parintii mei.
In pragul usii era Niall, parul sau nefiind prea aranjat, cu acelasi zambet ametit pe fata.Avea o pereche de blugi de un alb spalacit, un tricou alb si o jacheta de tip football.
“Hei, Avery!”m-a salutat , tragandu-mi corpul intr-o imbratisare.Am zambit si l-am imbratisat inapoi.
“A trecut ceva de cand ne-am vazut ultima oara.” Am glumit ranjind la el.El a ras, in timp ce scotea din buzunar un pliant pe care scria cu litere ingrosate:
Lakepoint View-canoe, innot, pescuit!
“Am vazut asta pe hol” a inceput uitandu-se la mine.”Si m-am gandi, stii tu, atata timp cat ma consideri un prieten, si vrei sa iesi, o puteam lua si pe Aimee cu noi.Daca parintii tai sunt deacord desigur.”
Am zambit.
“Da, Niall suna grozav.Si sunt sigura ca nu se vor supara.” Mi-am muscat obrazul pe interior, uitandu-ma in camera dupa Aimee a carei atentie ii era indreptata spre televizor.Niall a ridicat o spranceana, indreptandu-si privirea spre parcare.
“Daca parintii tai sunt aici, cum se face ca singurele masini din parcare sunt: a mea a lui Shirley si a ta ? a intrebat cu niste ochi suspiciosi.La naiba cu el si inteligenta sa, m-am gandit.
“Pai, raspunsul ar fi ca…”am incercat sa mai castig timp.”Mama mea a plecat la cumparaturi, iar tata a iesit pe aici. Pentru ca sunt adult ei au incredere in mine cu Aimee.”Cuvintele au iesit rapid din gura mea, incat nu am avut timp sa le procesez.
“Oh, da” Niall a aprobat, mainile sale fiind adancite in buzunare.”Deci cand sunteti gata de plecare? Am luat ceva mancare si m-am gandit ca vom lua o canoe la pranz.”a spus cu entuziasm.Imi placea cum venea cu toate raspunsurile si faptul ca ii pasa.A trecut ceva timp de cand cuiva ii pasa de mine.
“Suntem gata acum , chiar.” Am chicotit.”Stai doar sa o iau pe Aimee si putem pleca.”
A aprobat, si privirile noastre s-au intalnit pentru cateva secunde, si repede m-am uitat in alta parte.
Am ajuns la Lakepoin View cam in 15 minute, asa ca Aimee nu a scos o vorba.Normal pe drum , s-ar fi plans ca ii e frica de scaun, sau ca i-ar fi foame, sau o infometam, pentru ca uitam sa iau ceva de mancare.
“Cat va costa?” am intrebat, in timp ce parcam masina, nici macar nu era pavat, doar pietre si busteni reprezentand locuri de parcare.Am scos portofelul meu ponosit, in care aveam vreo 500 de dolari, tot ceea ce am putut salva pentru mica noastra evadare.
“Nu va fi necesar.”a protestat Niall trimitandu-mi un zambet.Am suspinat in aparare pentru ca stiam ca nu ma va lasa sa platesc.Nu vreau sa admit asta, dar speram ca va plati el, deoarece nu aveam indeajunsi bani sa ii arunc aiurea ca noul meu prieten superstar.
Niall a iesit din masina , iar eu m-am dus spre Aimee, cand am realizat ca el a ajuns inaintea mea.I-a desfacut scaunul, punandu-si mainile in jurul ei ca sa intre.
“Haide printesa.” A spus.Aimee a chicotit si a rosit sarind in bratele lui.I-am privit cum se tineau de mana, mergand spre mica cabana din fata lacului si mi-am scuturat capul in semn de veneratie.Cum putea cineva sa fie asa de dulce cu ea?Nimeni nu s-a mai purtat cu ea asa pana acum.
“Vreau o barca mare!” a tipa Aimee fugind spre o canoe albastra.Niall a a probat si a mers sa plateasa.Aimee a venit spre mine si am luat-o in brate.
“Iubito, de ce iti place asa de mult Niall?” am chicotit, gadiland-o usor.
“E ca un tati”nu am putut crede cuvintele care i-au iesit pe gura.Nu eram sigura ca stia cum era un tata adevarat, dar iata ca putin stia.
Niall s-a intors cu un billet pe care scria Statia 28.Aimee a insistat ca ea sa tina biletul, in timp ce Niall ii punea vesta de salvare.
“Arat ca un dovleac.” A chicotit Aimee, in timp ce rasucea vesta.Mi-am scuturat capul, razand.Ma intrebam cateodata de unde ii veneau toate ideile astea.
“Acum e randul tau.”a zambit Niall.”Da-mi mana”. Am ranjit, si muscat buza, bagand mana in vesta de salvare, iar Niall a adus-o in jurul taliei mele.”Portocaliul, te prinde bine” a glumit.
Niall si-a pus vesta de salvare rapid, in timp ce eu o tineam pe Aimee strans de mana in drum spre barca.Ea era foarte fascinata de modul in care am ajuns asa rapid la apa si a chicotit in timp ce ne indreptam spre canoea albastra cu numarul de pe bilet.
“E albastra , ca lenjeria mea.!” A tipat Aimee cu vocea ei pitigaiata.Am rosit si i-am acoperit repede gura cand am ajuns in barca.Niall nu s-a putut abtine sa nu rada, in timp ce impingea canoea spre apa.
“Scuze pentru asta.” Mi-am cerut scuze pentru Aimee in timp ce se uita prin apa cautand un semn de viata.Voiam sa ii spun ca este imposibil sa gasesti ceva in apa, deoarece era foarte tulbure, asa ca m-am decis sa nu ii spulber sperantele.
“Nu ma supar.O privesc si ma fascineaza exact ca nepotul meu de aceeasi varsta, mereu curiosi despre totul in jur.”Avea un zambet amuzant ce ii juca pe fata.
“Da, e grozav pana cand esti responsabil pentru ea.Cateodata imi vine sa imi smulg parul”am aclamat.Stiam ca Aimee nu asculta, deoarece fredona un cantec, in timp ce isi plimba degetele peste apa.
“Si nici macar nu esti mama ei.” a chicotit.Am simtit un junghi intens cand a spus cuvintele astea , dar am aprobat.Ma facea sa ma simt nasol, deoarece el facea asa multe lucruri pentru mine.Cel putin puteam sa ii spun adevarul,nu ?
Dar, cateodata adevarul e mai rau decat mintitul.Cel putin asta simteam in momentul de fata.
Pentru o vreme in barca a fost liniste, in timp ce ne indreptam spre mijlocul lacului.Totul era asa linisit si tacut, parca erai in alta lume.In realitate eram ingrijorata si nelinistita, dar aici cu Niall si Aimee, puteam in sfarsit sa imi pun grijile deoparte.
“Aimee, ti-am adus ceva de baut.” Am luat rucsacul din spate si am scos sticluta ei micuta ce avea suc de mere adus de acasa.Asta a fost mancarea cu care traiam, ramasitele pe care le-am luat cand am plecat in noaptea aia groaznica.
Aimee l-a luat si a zambit.
Mintea mea a zburat la Jake.Ma intrebam unde este acum, poate era acasa ca deobicei, suferind de vreo mahmureala, blestemand ca nu eram acolo sa ii dau Advil.Poate era in masina, incercand sa ne gaseasca.
Domane, nu stiam ce as fi facut daca ne-ar fi gasit.Stiam ca fiind departe de el era ca o gura de aer proaspat, si nu ma puteam intoarce.Dar gandindu-ma sa incep o noua viata de, o mama singura, la doar 19 ani , fara loc de munca, ar fi cea mai grea sarcina din lume.
Cine va sta cu Aimee?
Unde am fi locuit?
Ce job as primi, nemergand macar la facultate ?
Cum s-ar fi potrivit Niall in toate astea?
Intrebarile imi misunau mintea ca niste albine, fortandu-ma sa dau raspunsuri pe care nu le-aveam.M-am uitat in sus si l-am vazut pe Niall, ce se uita la mine cu ochii lui albastrii plini de concentrare.
“Esti bine? Nu prea arati bine.” A spus el, cautand in privirea mea raspunsuri.Am zambit si mi-am ridicat mainele in semn ca sunt bine.
“Da…doar ma gandeam atata tot.Hei ai spus ca ai adus pranzul?”
Am incercat sa imi iau mintea de la subiectul curent.Dar undeva in mintea mea stiam ca odata si odata trebuie sa fac fata provocarilor astora.Si stiam ca nu voi avea raspunsurile in timp.