Toxic
În mine arde-o viață netrăită,
Un vechi apus pe piele tatuat,
O umbră ce din haos ruginită
Își umblă corpu-n veci asasinat...
În cord trudesc serafimii cei grii
Niște sclavi ai durerii enorme,
Ce te-așteptă umiliți să mai vii,
Să te pierzi nălucire-ntre clone...
Cu lopeți de sfială, cu chipiu de gropar,
Și cu gura cusută, privești iluzoriu,
La stafiile vii ce în groapă-ți dispar
Precum nimfe gazate-n purgatoriu...
În noi, cei cu vieți prea târziu să mai spere,
S-a dus timpul în gropi de gunoi,
Și-n cetatea de oase, îngeri arși topesc în etajere
Amiaza târâtă-n praf și noroi...
În mine arde-o viață netrăită,
Un corp străin ucis ca un boem,
O umbră care-n haos ruginită
Și-a gravat pe piele
ultimul poem...
