Lasă-te-n adâncimea lacului ce-adoarme!
Subt umbra de stejar din zefirul meu din palme..
Ce ascultă pur furtuna ispravită printre pleoape
Şi din turnul de alături peste somnul meu mă bate..
O fetiță ce prin crânguri cu o voce rece cântă
Se priveşte în oglinda ce în ea se face-o nuntă..
Peste mările din sânge ca o lampă să mă vază
Felinarul vine-n tropot şi cu greu mă luminează..
El se plânge, că fetița printre laude se-agită..
Se mărită , dar de-o dată, zboară-ncet cu o aripă
Peste tărâmul de pe spatele de broască! Depărtarea..
Unui condei ce simte rătutatea noastră! Sărutarea..
De priviri mai părăsite alungate-n visătoarea
Somnului de pe suflete păstrate-n încântarea
De visul meu acesta ce pe trup îmi lasă dungă
Privesc cum plouă-ntruna într-o cale largă , lungă..
Şi-nfuriat de insomnia ce mă rupe iar în două
Sunt frustrat şi iar privesc cum cerul plouă..
Este noapte, stau pe-o bancă sau pe-o alună..
Şi cum luna-şi jupoaie pielea, îmi dau seama ca-i nebună...
Cerul pare să dispară şi cum e mai uniform..
Nemişcat de pe alună, stau si vreau ca să adorm..
