Lună în verset
Parcă în cioburi se sfărâmă ceru-n catifea,
Iar norii în pahar se balăcesc;
Un câmp cu flori reiese-n toamna grea,
Aceiași trandafiri ce ofilesc...
Atâtea păsări în zbor mă ocolesc,
și colții înfipți în cubul acvilin,
ma fac să par în resemnarea mea
pe veci același nume anonim..
Atâta vrajbă în neantul androgin,
Și puerli sau clovn mă aflu în portret!
așa e lumea, un whisky gri
Prin care luna aevea se scurge în verset...
