Poem de uitare
Eu stiu că ai uitat clipele-nserării la margine de vânt,
Prin care ne-am zdrobit de smaraldul mării-nstrăinați,
Dar timpul ne-a pierdut în foc, în apă și pământ,
Încât Iubiți în naufragiul unei speranțe, noi am sfârșit amanți...
Eu stiu că ai uitat zidirea noastra-ntr-un sărut sidefiu,
Că nu îți amintești ce te-a făcut să crezi că mă iubești,
Când eu de fapt, nu mi-am dorit decât să fiu
Plaja eternă pe care să pășești...
Eu stiu că m-ai uitat și că tot ce-am fost cândva,
Nu-ți mai trezește simțul de femelă..
Că m-ai uitat, fără să vrei, pe sub umbrelă,
Și-acum dispare toată lumea mea...
Că îl iubești cum n-ai iubit pe nimeni, te topești
Cum te-ntrupai cu viața mea, cu cordul meu;
Și sper ca într-o zi să îți mai amintești
de mine..
Și-atunci, să-ți îndrăgească viața cum am fâcut-o eu...
