Dacă
Dacă ne-am fi întâlnit
Din a mea curiozitate,
M-ai fi iubit neîncetat
Şi dincolo de moarte?
Dacă ne-am fi sărutat
La margini de-asfințit,
Ai fi înțeles pe-acest ingrat
Şi în veci l-ai fi iubit?
Dacă, oare, n-aş mai scrie
Aceste versuri fără de-nțeles,
M-ai privi nemuritoare
Şi-ai să-mi devii doar tu un vers?
Dacă scrisul meu sinistru,
Te-ar îmbraca în promoroacă,
Şi-o să fii şi-ocean, mă-ntreb:
As putea să devin barcă?
Şi-o să plutesc ca-ntr-o nestire
În care-amurgul mă-nfioară...
Şi-o să-mi devii si teamă
Şi cântec de vioară.
Şi dacă, totuşi, te-as privi
O clipă, de-as putea...
Oricând şi-oricum
Tu-ai fi rămas a mea?
Dar, însă, mă-nşeli prosteste
Când gândul e amarnic,
Fiindcă dacă m-ai vedea
N-ar fi decât zadarnic.
