Anecdotă I
I
Aveam oasele frânte ținute-n cuiul cârlionțat,
c-un fluierat tras de păr, le-am chemat sa-mi mişte trupul.
Fară oase nu mă pot mişca.
Obligate de munca lor zilnică, mi-au intrat sub piele si au adormit.
Am chemat si frunzele ovale, lungi, cazute pe podeaua murdara,
sa-mi acopere capul lucios si palid.
Cuvintele de abia ieseau din gura violetă..
Strigam dupa musafiri sa-mi aduca ceaşca de ceai , rece.
Nimeni nu venise sa-mi îmbrațiseze corpul slab , neputincios, sau oasele
sfâsiate.
Am stat pe canapea 6 luni, si-am zâmbit nebuneşte la tavanul din sticla transparentă, ce-mi era psiholog si musafir.
Tavanul avea canjcer...
