Holy&Hell✅

Capitolul 23

Holy pov (prezent):

-Turturico, am ajuns acasă! Îl aud pe Hell spunând și arunc o privire spre ceea ce mi se arăta de partea cealaltă a geamului.

-Nu locuiesc aici. Comentez eu și îmi încrucișez brațele la piept.

-Bine, lasă-mă doar să deschid ușa și vom putea intra înauntru. Poate dacă vei vedea draperia încă ruptă din sufragerie îți vei reaminti. E în regulă? Zâmbește zeul grec ca un idiot și iese din mașină.

Măsor cu privirea împrejurimile și parcă mi se apare un radar pentru proaste, căci o ochesc din primele secunde pe rozalia aceea cum vine încoace. Hell apare lângă portieră și văd că a lăsat ușa deschisă la vilă. La vederea lui Hell lângă portiera mașinii, rozalia grăbește pasul toată numai un zâmbet. Păcat că Hell nu a observat-o înaintea mea și Doamne iartă-mă dacă fac o crimă în următoarele minute! Bătută de soartă și bătaia de joc a Universului, mă dau jos din mașină atunci când Hell este așa gentleman să-mi deschidă portiera și mă uit un moment în ochii lui. Momentul se încheie când o văd pe rozalie la doi metri în spatele lui Hell, gata să deschidă botoxatul acela de bot pe care și l-a făcut nebuna cât am fost eu plecată și mă prefac, ca o actriță pricepută ce am învățat să fiu având un frate mai mare pe lângă mine toată copilăria mea, că leșin. Hell mă apucă de după talie și mă saltă în brațe începând să se deplaseze și după distanța lungă presupun, ba nu, sunt sigură că merge spre vilă.

-Helly Belly, ce faci? Tot n-ai reușit să scapi de leșinata asta? Aud un glas ca ghearele unei pisici pe o tablă și mă încăpățânez să stau leșinată și să nu sar la gâtul paparudei ăleia.

-Dispari, Marra, am intrat în destule probleme din cauza ta! Ajunge, relația - care apropo a fost numai pentru plăcerea mea carnală - s-a încheiat de mult timp. Lasă-mă în pace! Caută altundeva ceea ce ai venit să iei de la mine. I-o trântește Hell al meu - da, cu replicile astea mi-a reintrat în grații - și mai că mă bufnește râsul.

-Poftim? Dar nu vezi că eu.. și ea nu.. și.. Helly Belly! Se smiorcăie adevărata leșinată dintre noi două și simt mârâitul scos de către zeul grec tocmai din adâncul pieptului, ceea ce îmi face pielea de găină.

-Carra, dispari! Sunt însurat! Îi mârâie el pițipoancei și mai adaug trei buline albe pentru Hell, ștergând din cele negre acumulate de idiot.

-Se poate rezolva și asta! Nimic nu este de nedesfăcut cu niște bani frumoși. Sunt dispusă să iau din contul lui tati pentru tine. Face fandosita și tot sângele începe să îmi clocotească în vene.

Ce tocmai a insinuat sugativa aia? Doamne, ține-mă leșinată pe bune că altfel o spânzur în curtea din spate de propriile-i extensii ieftine!

-Larra! Se răstește Hell dintr-o dată și tresar, simțindu-i respirația accelerată și fierbinte pe față.

-Ce am spus greșit, iubitule? Eu... Începe pe un ton plângăcios din nou pocitania și nu pot să nu râd în sinea mea gândindu-mă că Hell i-a zis numele greșit deja de trei ori.

Ia-o pe asta, Darra!

-Harra, să nu mai spui așa ceva vreodată în viața ta mizeră, priceput? Înțelege un lucru, măcar ăsta, bagă-l în capul acela roz și gol! NU TE IUBESC! Sunt însurat cu fata... femeia pe care o iubesc cu adevărat și așteptăm chiar ș-un copil! Spune Hell ceva mai calm spre final și îl simt cum mă arde cu privirea, ceea ce face ca obrajii să îmi devină roșii. Acum dacă mă scuzi, trebuie să îmi îngrijesc soția și să am grijă de viitoarea mea fiică.

Rozalia nu mai spune nimic, dar îi aud pașii îndepărtându-se.

-Și apropo, e Darra! Nu Marra, Carra, Larra sau Harra! Strigă în urma lui Hell și aud ușa vilei cum se închide în spatele nostru.

-Cum zici tu, Zarra. Bolborosește Hell și mă întinde pe o suprafață moale, care probabil că este canapeaua din sufragerie.

Evident, nerodul nu a stat să facă cine știe ce curățenie pentru "marea mea revenire", căci sunt sigură că era, ei bine, sigur pe el că voi ajunge din nou aici. Canapeaua este plină de praf, ceea ce face ca un strănut inevitabil să îmi iese.

Hell chicotește ca pentru el și eu deschid un ochi zâmbind strâmb spre el. Mă țintuiește cu privirea într-un mod ciudat și se apleacă spre mine, coborându-și privirea spre gura mea. Înainte să apuce măcar să mă sărute, fac un singur lucru.

-Vreau băiat. Îl informez stricând momentul.

-Păi, este mare păcat atunci, căci vom avea fată! Zice cu un zâmbet ștrengar și dă din nou să mă sărute.

-Va fii băiat! Zic punându-i un deget pe buze și îndepărtându-l cât să îl pot privi convingător în ochi.

-Știm amândoi cine dă sexul copilului și mai știm și că ești prea finuță pentru a face băiat. Rânjește el spre mine cu o licărire ciudată în ochi.

-Bună glumă, zeule grec! Încerci cumva să ascunzi faptul că ești prea pămpălău pentru a avea gemeni? Insinuez eu și o privire jucăușă îmi este imediat adresată.

-Vrei gemeni, turturico? Șoptește Hell și la naiba cu supărarea mea stupidă, dar îl vreau acum!

-Vreau băiat. Îi replic eu.

-Și eu vreau fată. Răspunde el tot numai un rânjet.

-Deci ne-am pus de acord? Întreb cu obrajii roși de stânjeneală.

-Tu vrei să mă pui la muncă? Se încruntă el râzând și mă bufnește râsul și pe mine.

-De parcă nu ți-ai lua job-ul ăsta, Hell!

-Dar numai cu tine, Holy! Zice și mă sărută apăsat, însă se retrage înainte să apuc să îi răspund măcar. Tu parcă erai leșinată! Mă privește bănuitor cu un început de rânjet drăcesc în colțul gurii.

-În cazul acesta, resuscitează-mă, zeule grec!