Holy&Hell✅

Capitolul 10

Pe Hell îl bufnește râsul, începând să hohotească în spatele meu fără nici măcar cea mai mică intenție de a mă ajuta să mă adun de pe podeaua sufrageriei lui. Îi trag un picior în spatele picioarelor și îl îngenunchiez lângă mine cu un rânjet diabolic.

-Șezi frumos, Bobiță! Bun băiat! Îi zic încă rânjind ca o nebună și îl scarpin sub bărbie, începutul de barbă înțepându-mi buricele degetelor.

Se încruntă privindu-mă urât și mă ridic instantaneu vrând să o zbughesc pe ușă, dacă nu mă apuca el de un picior trăgându-mă înapoi și astfel căzând în fund peste pieptul lui. Scoate un geamăt înăbușit și mă uit în jos spre el clipind rapid din gene și punând botic drăguț.

-Nu-i așa că am un fund șmecher? Zic zâmbind inocent.

-Criminal chiar! Îți taie respirația, nu glumă! Tușește el de câteva ori încercând să își recapete respirația normală.

-Mă bucur că îți place! Pentru că nu o să ai parte de el pe parcursul căsniciei! Îi tai eu zâmbetul ce începuse să-i ia naștere pe buzele lui cărnoase care te invită la păcat.

-Deci dacă bag divorțul o putem face ca tineri divorțați? Propune el zâmbind cu toți dinții, ceea ce îmi amintește de pumnul în gură pe care trebuia să îl ia Derek de la mine.

Așa că ce fac în schimb? I-l ofer lui Hell Snowden cu toată dragostea și dărnicia mea, făcându-l datorită impactului și al inerției să își dea capul pe spate, pocnindu-l singur de podea. Lovitura se aude cu ecou în întreaga sufragerie, ceea ce îmi provoacă un râset. Suna a gol, cel mult a două cutii de Pringles ciocnite între ele în condițiile în care una mai avea jumătate dintre crănțănele în ea. Și evident, acea cutie sau tub, era podeaua, nicidecum capul zeului grec. Mă rog, unul dintre ele.

-Te-am pupat! Am de făcut mâncare! Am văzut că ai o bucătărie mișto rău, parcă mă și apucă cheful de gastronomie! Fug cât mă țin picioarele până la bucătărie și împing repede masa în dreptul ușii pentru a o baricada.

Când credeam că am scăpat, îl văd pe zeul grec cum trage de ușă deschizând-o. Dacă îmi amintesc eu bine, când am intrat pe ușa aia eu împinsesem!

-Ușă în balamale cu deschidere dublă, turturico! Exact ca în Texas! Rânjește în timp ce sare peste masă venind spre mine.

-Nu îmi place texasul ăsta! Eu cad în dezavantaj. Gem ofticată și mă întorc să apuc o paletă de bucătărie pentru a-l plesni pe Hell ca pe o muscă plină de boli transmisibile, dar imaginea se întoarce cu susul în jos.

-Înainte să te apuci de curățat făina din întreaga casă și să gătești ceva, iubire, ai avea nevoie de o baie! Îmi spune Hell senin și, de pe umărul său, așa cum sunt atârnată la momentul de față, îl apuc de talie strâns privind pe după trunchiul lui îngrozită spre un bazin uriaș ce se afla, aparent, în curtea din spate.

Loc pe care mă voi asigura că nu-l voi mai vizita niciodată după ceea ce va urma că pățesc!

Eh, acum e acum!

Și pleoșc! Se aruncă, cu tot cu mine, animalul în pișcină împrăștiind apă în jur. Înghit destul de multă apă, ce-i drept! Eu și înotatul mereu ne-am războit între viață și moarte. Sunt ca un pește pe uscat, moartă. Ba nu! Încă mă zbat să scap din brațele lui Hell, pe când animalul parcă vrea să atingă fundul bazinului cu mine după el! Ne duce în cele din urmă la suprafață și îi scuip în față toată apa pe care încă nu apucasem să o înghit.

-Știi, turturico? Apa din bazinul meu aș prefera să rămână în bazinul meu! Spune cu ochii încă închiși în timp ce mă trage cu un braț pe după talie tot mai aproape de el.

-Ești ud! Strig încercând să îl îndepărtez de mine.

-Și tu ești udă. Și apa este udă. Propui ceva, turturico? Rânjește de data aceasta prinzându-mă și cu cealaltă mână tot de după talie, lipindu-mă de el.

-O crimă prin înec și o echipă de polițiști pe urmele mele pentru a mă băga la răcoare! Îi răspund înainte de a-l băga cu capul sub apă, nervoasă.

Zeul grec știe să își țină respirația sub apă, însă buzele alea pe botul lui și departe de abdomenul meu, nu prea, din câte se pare, spre deloc!

-Încetează! Mârâi sperând că m-a auzit și imediat după, o rozalie apare ocolind casa și își pune gheruțele fosforescente în șold, rămânând proțăpită pe loc șocată.

-Cine naiba ești tu și ce faci în pișcina lui iubi bubi?! Strigă paparuda pe un mieunat strâns de gât și parcă aud cum alunecă ghearele unei mâțe în călduri pe o tablă cu cretă sau cum o furculiță dansează step pe o farfurie de porțelan.

Imediat, îl trag de păr la suprafață pe Hell privindu-l cu o sprânceană ridicată în aer. El o privește îngrozit pe rozalie și când se întoarce cu privirea spre mine, prind glas mieros.

-Chiar așa, cine naiba este paiața desfigurată din curtea noastră, "iubi bubi" ?

-Pardon?! Strigă iar paparuda.

-Te scuz, dragă! Acum dispari! Mârâi la ea surprinzându-mă atât pe mine, cât și pe zeul grec și pe paiața roz.

-Eu nu sunt desfigurată! Declară scoțându-și decolteul de centură la înaintare.

-Încă nu, rozalio, încă nu! Stai numai să pun gheara pe tine! Manechin dezasamblat ajungi! Mârâi iar, uitându-mă la ea urât. Și tu, ochii aici jos, nu acolo! Îi spun lui Hell, ce acceptă mai mult decât bucuros să se holbeze la pieptul meu destul de vizibil prin tricoul lui alb.

Îi sclipesc ochii în cap și aproape că regret cele spuse, aproape, pentru că roșeața de nervozitate ce cuprinde fața văruită a rozaliei îmi dă un sentiment de bine.

-Iubi bubi! Mârâie indignată nesatisfăcuta, văzând că eu îl atrag mai mult pe zeul grec de lângă mine, decât peticele de pe ea.

-Zeule grec... Mă pisicesc și eu în brațele lui Hell, punându-mi mâinile pe după gâtul lui și mai că îi văd o băluță în colțul gurii.

-Oh da, da ,da, da, turturico! Așa da! Zice și mă sărută, spre mai marele leșin teatral al rozaliei ce cade blană pe gazonul nostru.

Nu-mi mai rămâne decât să îl sărut și eu înapoi!