Holy&Hell✅

Capitolul 11

După tot acest sărut fierbinte dintre mine și zeul grec, auzim și noi gâfâielile rozaliei, de balenă eșuată pe malul oceanului. Intră într-o hiperventilație ce ne face pe amândoi să ne oprim, să ieșim din pișcină de mână și să ne îndreptăm spre ea. Când ajungem la capul ei, ne aplecăm simultan spre rozalia ce dă ochii peste cap mai teatral decât leșinul lui Barbie de România pe scenă la X Factor. Hell se apleacă peste ea, punând-o în poziția de resuscitare și e gata-gata să îi facă respirația bușon la bușon când îl opresc eu.

-A leșinat, nu s-a înecat cu ceva, poate doar cu aer și inteligența ei inexistentă! O rezolv eu. Zic și trăgându-mi mâneca dreaptă a tricoului peste umăr, îi pocnesc una rozaliei readucând-o printre cei care nu sunt actori așa proști cum este ea.

-Au! Țipă ea scurt prinzându-și obrazul drept în palmă.

-Miau! Zic și eu văzându-i reacția exagerată, ceea ce îl face pe Hell să scape un chicot.

-Cine, mă rog, ești tu și cine ți-a permis ție să mă lovești? Iubi bubi, dă-o afară din casa noastră pe sălbatică! Se smiorcăie rozalia vrând să îi sară la gât lui Hell, însă îl trag de lângă ea cât ai spune "sugrum-o".

-Dacă n-ai observat încă, rozalio, suntem pe gazon! Hell nu bagă toți paraziții în casă, e bărbat deștept! Eu sunt Holy Snowden! Aș spune că sunt încântată măcar din politețe, dar când mint o fac doar pentru a nu fi prinsă cu vreo crimă, de către poliție! Îi zic senină și îl trag pe Hell în spatele meu în genul "ține-mă că nu mai am mult și sar la bătaie! ", ceea ce și face, apucându-mă de talie cu ambele mâini și lăsându-și bărbia pe umărul meu drept după ce trage mâneca udă în jos, dezvelindu-mi pielea.

-Ah, tu ești sora lui! Nu mi-a vorbit despre tine și cred că simpla ta prezență negativă explică totul! Zâmbește rozalia răutăcios, crezând că ia avans.

Ah! Ne-am culturalizat! Știm cuvinte noi! Nu și cu mine, parașuto!

-De fapt, sunt nevasta lui! Rânjesc arătându-i dosul palmei unde inelul cu piatră albastră stă așezat alături de o verighetă aurie care habar nu am când a apărut!

-Nevastă?! Păi îmi pare rău să te informez, bogătanco, dar el pe mine mă iubește și pe tine te-a luat numai ca să îți șterpelească banii din cont probabil! Nu că ar avea nevoie, oricum! Este destul de... dotat. Geme ea la final și mă încrunt furioasă.

-Oh, crede-mă că știu asta foarte bine, para-... lelo! Așteptăm un copil deja! Zic și parcă știind dinainte ce aveam să spun adineaori, Hell își mișcă ambele mâini de pe talia mea și le aduce peste abdomenul meu într-un gest protector și posesiv la urma urmei.

-Poftim?! Face tâmpita șocată, bulbucând ochii și uitându-se când la mine, când la Hell, când la locul unde își are zeul grec mâinile.

-Da! Ce, nu știai? Oh, biata de tine! Credeai că sunt doamna Snowden și nu am făcut cunoștiință deja cu dotările iubitului meu soț? Sărăcuța... Nu te prea duce mintea, nu? Iubitule, nu ar trebui să îi dăm niște bani pentru un transplant de neuroni? Nici de silicoane de calitate nu a prea avut bani... Zic făcând remarcă la sânii care este evident că sunt cât se poate de falși, ajungându-i până sub bărbie rozaliei, prea sus pentru a părea sau a fi măcar naturali.

-Ce bună la suflet ești tu, iubito! Șoptește Hell în urechea mea, destul de tare pentru a-l auzi și paparuda aproape de un al doilea leșin de la picioarele noastre și văd cu coada ochiului cum ochii zeului grec pică pe... sufletul meu generos.

-Ugh! Sunteți oribili împreună! Tu nu ești iubita lui! Răcnește zuza afectată de vorbele și gesturile lui Hell și mai că mă bufnește râsul.

-Exact! Sunt nevasta! Nici cu ținerea de minte nu o prea duci bine... Nu-i așa? Altfel ți-ai aminti că ți-am spus anterior același lucru! Sunt soția lui și viitoare mamă! Ia ghici, rozalio! El este tatăl! Nu-i așa că e minunat? Chicotesc spre ea, zâmbind angelic, ca diversiune pentru a-mi potoli râsul ce vrea să iasă.

-Minți, nerușinato! Eu sunt-... Îi tai cuvintele rozaliei chiar înainte să continuie, cu un gest al mâinii, și mă aplec spre ea vorbind încet, ca pentru toți proștii.

-Tu ești o fostă, disperată după acadeaua soțului meu! Eu sunt nevasta lui și femeia care te va căpăci bine de tot dacă nu îți iei atitudinea de pițipoancă la mâna a doua de pe gazonul meu și te întorci înapoi pe centura de pe care ai decolat înainte să-ți fac eu vânt cu mașina cu care voi da peste tine și voi și întoarce! Fă-ți ție și medicului tău estetician un bine și dispari ca Houdini! Puf! Zic amenințător spre rozalie și o văd cum se ridică imediat de pe jos luând-o la picior de pe noul meu teritoriu.

-Asta a fost ceva de neuitat! Copil? Ce au fost toate astea, turturico? Te-a lovit gelozia în fața Darrei? Îmi cântă Hell în ureche și mai că nu-l iau pe el la bătaie în locul aspiratorului roz care tocmai a dispărut urmându-mi sfatul.

-Nu sunt geloasă de fel, dar ce e al meu, e al meu! Clar, iubi bubi? Zic și eu mieros întorcându-mă spre el gata să îi fac cunoștiință cu pumnii mei încleștați.

-Deci sunt al tău acum, turturico? Zâmbește el satisfăcut de cele auzite anterior și mă trage brusc spre el.

-Teoretic, am actele care dovedesc asta! Ești încătușat de mine acum! Practic, încă nu ți-am pus zgardă și cătușe! Îi replic eu arogant, ceea ce stârnește ceva în Hell, ceva ce îi face pupilele să se dilate.

-Îmm, îmi place cum sună zgarda și cătușele! Vrei și un bici? Mormăie zeul grec aprins.

-Cred că mă descurc și cu un mop sau o mătură, tu ce zici? Aleg eu să stric momentul, fapt ce îi provoacă lui Hell un mârâit posesiv când mă apucă de ceafă să mă sărute.

-Woah! Nu te-aș fi crezut, Derek, nici de jurai pe boașele tale, dar în condițiile astea, sunt obligat să te cred pe cuvânt! Aud glasul unuia dintre prietenii idiotului care ne-a adus pe mine și pe Hell aici, așa, făcându-ne să oprim sărutul nici bine început.

Doar de nu ar fi apărut fratele meu Derek împreună cu idioții de Nick Cathal și Jason Averill să ne strice momentul de schimb de fluide...