Holy&Hell✅

Capitolul 6

Ce altceva aș putea face eu într-o zi de miercuri, în condițiile în care duminică este petrecerea lui Hell Snowden și încă nu am strâns sutele de poze, decât să râd de idiot pentru că nu poate vorbi? Zeitatea aceea grecească și excitată este acum doar un idiot cu limba umflată de la mușcătura mea, care se chinuie să mă înjure pentru paguba făcută.

-Eh, haide că nu-i așa rău! Avem ocazia de a ne cunoaște mai bine acum! Pare că ne înțelegem deja și suntem pe aceeași lungime de undă! Vrei să jucăm acel joc stupid cu întrebări? Tu începi! Propun zâmbind inocent spre el.

Murmură ceva indescifrabil și apucă telefonul în mână intrând la mesagerie. Tastează repede ceva și trimite mesajul, ajungând la mine. De unde are numărul meu? Deschid telefonul pentru a verifica mesajul și observ imaginea de fundal a telefonului cu totul alta decât cea de dinainte. La bustul gol și cu mine deasupra lui, Hell îmi zâmbește de pe ecranul telefonului. Nemernicul mi-a umblat prin telefon?! FIR-AR! POZELE DE ȘANTAJ! Verific speriată galeria și dau de pozele făcute lui Hell. Ori nu l-a interesat galeria mea, ori le-a văzut și nu i-a păsat altceva decât să facă poze cu mine dormind în același pat cu el. Și a făcut... zeci. 90 mai exact! Printre care observ și unele în care el nu arată bine deloc. Le voi putea decupa pentru a le adăuga la colaj! Perfect! Îmi amintesc subit de mesaj și decid să las discuția legată de poze pe mai târziu, citind textul.

"Dacă te face să te simți mai bine, să știi că n-am profitat de tine noaptea trecută. Poate doar puțin de naivitatea ta acum, turturico!"

Ridic privirea spre el și exact atunci surprind momentul în care mă apucă de tricou și mă trage peste el, băgându-și o mână în părul meu de la ceafă. Mă sărută apăsat, dornic și încins și atunci îmi pică fisa.

Aproape că mi-a fost milă de el.. aproape. Pentru că imediat ce realizez că m-a dus de nas foarte simplu, îi trântesc un genunchi la piton făcându-l să scoată un geamăt gâtuit.

-Nemernicule! Strig la el și mă dau jos din pat trântindu-i din greșeală și un picior în cap.

-Ah, bătăioasă te-a mai făcut mă-ta! Geme el frecându-și fruntea.

-Mușcă-ți limba sau ți-o mușc eu.. din nou! Îl ameninț și eu într-un mârâit feroce.

-Ce ziceai de jocul acela cu întrebări? Începe tu, te rog! Zâmbește el larg în schimb.

Mă așez pe marginea patului precaută și îmi mijesc ochii spre el. Îl analizez amănunțit câteva secunde și apoi mă relaxez zâmbind la rândul meu. Este momentul perfect să aflu lucruri tâmpite despre victima petrecerii lui Derek, așa că de ce să nu profit?

-Bine, încep! Deci, ce vârstă ai?

-Banal, vrei buletinul meu?

-Nu răspunde la o întrebare cu o altă întrebare! Răspundem la întrebări fără alte comentarii! Nu avem voie să spunem "pas". De acord? Zic eu enervată de atitudinea lui.

-De acord! Douăzeci și șase de ani. Mai ești virgină? Întreabă el de data aceasta.

-Pas. Răspund prompt.

-Ce?! Dar parcă nu aveam voie să zicem pas! Strigă el surzindu-mă.

-Bine, fie ca tine! Na. Mă încurc eu.

-Poftim? Întreabă confuz de răspunsul meu.

-Du. Mă încurc din nou.

-Da sau nu? Insistă Hell.

-Mda.. Zic lăsând capul în jos și jucându-mă cu degetele în poală.

-Serios? Dar câți ani ai tu mai exact? Se face el curios apropiindu-se de mine și încercând să pună mâna pe mine, însă mă trag la o parte.

-Douăzeci și patru.. Ai frați? Schimb subiectul cu o altă întrebare sperând să o lase și el baltă.

-Nu schimba subiectul! Mârâie amenințător. Chiar ești.. Asta este minunat! Incredibil de minunat! O să fiu primul înseamnă. Rânjește și mă trage în poala sa.

-Lasă-mă jos, Hell! Dă-mi drumul!

-Dacă te mai zbați mult, o s-o și faci curând! Înghite el un nod și mă privește fix în ochi. Continuăm jocul? Hai să îl facem ceva mai distractiv. Pentru fiecare întrebare grea, bem câte un shot de alcool. Orice alcool mai puțin bere. E prea slabă. Hm? Te bagi? Propune zâmbind chiar.. drăguț.

Răspund afirmativ și în următoarele două ore suntem amândoi aproape leșinați pe lângă patul din camera mea râzând ca doi zevzeci.

-Altă întrebare. Părinții tăi te-au urât? Râd eu printre sughițuri.

-Adică? Tata îmi ura pletele și mama îmi ura obsesia pentru culoarea roșie, dar nu cred că m-au urât pe mine în sine totuși. De ce întrebi? Sughite și el dând pe gât restul de vodkă rămasă în sticlă.

-Plete? Roșu? Aș vrea să te fi putut vedea cu plete! Aia da podoabă capilară în care să îți bagi mâinile! Păi, Hell, eu una cred că te-au urât. La fel cum o fac și eu. Îmi dau ochii peste cap străduindu-mă să îmi țin pleoapele deschise.

-Mă urăști? Atunci în cazul acesta, și eu te urăsc. Mult de tot. Grav rău. Arată cu degetul spre mine abia reușind să mă privească având în vedere că ochii lui tind să se cam uite unul la celălalt.

-Ba eu te urăsc mai mult! Îl contrazic convinsă.

-Atunci hai să facem ceva cu ura asta dintre.. noi doi! Sare el în picioare căzând pe marginea patului de care eram sprijiniți amândoi până adineaori.

-Și ce propui mai exact, Hell? Să ne consumăm ura? Ce idei ai pentru asta, Einstein? Să te aud! Râd eu de el și mai departe.. Vă jur că am uitat tot ce s-a întâmplat! Nu îmi pot aminti absolut nimic din ce a urmat apoi, căci încerc asta de când am deschis ochii în noaptea aceea, după ce toată ziua am stat cu Hell în camera mea. Ce am văzut când m-am trezit la urmă? Nimic. De fapt am văzut ceva! Întuneric. Și am simțit în spatele meu cum Hell emana căldură mai ceva ca un solar. Apoi am mai simțit ceva! Mâinile mă dureau, și le aveam încleștate în pătura de pe noi. Ce nu simțeam, era un deget de la o mână. Când am aprins veioza de lângă pat pentru a verifica dacă mai am acel deget măcar, am simțit că leșin.

De ce credeți că îi venea să leșine dragei de Holy?