Holy&Hell✅

Capitolul 20

Hell pov (prezent) :

-Am sunat ieri când m-am trezit după ce... După ce m-ai pus la punct. Nu e numărul corect. Îl informez pe Derek împingându-mi ochelarii fumurii mai bine pe podul nasului cu indexul de la mâna stângă și întind mâna dreaptă spre ceașca de cafea din fața mea.

-Ai meritat aia! Tu ai cerut-o! Ba chiar ai strigat că vrei machiajul. Îmi zice el sec uitându-se la ochelarii mei.

-Mulțumesc că nu m-ai refuzat, ce pot să spun altceva, ești un prieten bun și adevărat. Îi zic acru uitându-mă la el cu o strâmbătură din gură și nas.

-Sunt singurul tău prieten adevărat. În comparație cu Nick și Jason, eu mi-am tras nădragii pe mine și am venit să te iau leșinat dintr-o dărăpănătură de bar. Tu știi măcar că ăla era bar de gay și lesby? Zice Derek încruntat. Te-ai dat de partea cealaltă acum că te-a lăsat soră-mea cu botul umflat și o draperie ruptă? Râde el privindu-mă serios apoi.

-Nu, nu m-am reorientat! Și de unde... nu vreau să știu! Ți-am spus eu, nu-i așa? Ce altceva am mai... De ce m-ai pocnit?! Sar dintr-o dată realizând că încă n-am aflat de la ce a pornit pata vineție de sub ochiul meu stâng și arcada spartă în dreptul sprâncenei drepte.

-Păi ai turnat ceva când conduceam. Spune și bea restul cafelei dintr-o înghițitură.

-Ce anume, Shadow? Ce anume ți-am spus ca să merit asta? Fac un cerc spre chipul meu și scâncesc din cauza umărului ce a fost dislocat după bătaia luată.

Umăr care mi-a fost pus la loc tot de către tâmpitul de Derek, când la spital a zis doctorul ceva de pericol și nervi prinși între oase. Nu i-ar fi păsat că mă paraliza de o mână... din partea lui puteam paraliza de la junior în jos, doar ca să fie sigur că nu-i pot înșela iubita soră mai mică. Ah, turturico, ce tortură sufăr de pe urma ta! Întoarce-te acasă! Te rog...

Holy pov:

-Nu mă întorc acasă! Poate să dea faliment firma aia, că eu m-am făcut țărăncuță! Îi replic Jessicăi culegându-mi alt pai de fân din păr. Afurisita de Beth, știam că nu trebuie să am încredere în ea! Mormăi eu privind în oglindă după alte paie rătăcite prin podoaba mea capilară după aterizarea aceea forțată de după zborul de pe iapă.

-Beth? Tot nu mi-ai spus cine te-a trântit acolo la fermă! Ah! Face Jessica și aud cum se chinuie să nu râdă de situația mea.

-Ah, ieri niște vaci și bunicul cu furtunul de grădină, iar azi Beth. Iapa bunicului și marele meu dușman după Figaro! Mârâi când îl văd pe motan cum intră în baie după mine. Ieși, satana întruchipată! Strig la el și arunc cu un sul de hârtie după afurisit.

-Ah, Beth este stomatoloaga ta din copilărie deci! Râde Jessica și imaginea lui Derek mă lovește în minte.

-De când am plecat eu, te-ai cuplat cu frati-miu și acum ți-a spus toată copilăria mea, hă? Fac ochii mici și ies din baie stingând lumina.

-Doi dinți și o mână ruptă? Chicoteşte Jessica în continuare și îmi dau ochii peste cap punându-mă pe pat.

-De fapt, trei dinți, o mână ruptă, o durere în fund și aproape, aproape un cap zdrobit. Fac ochii mici țintind un păianjen pe tavanul camerei.

Mă ridic din pat apucând o revistă de lângă noptiera patului și sar în pat gata să strivesc inamicul. Dar pocnește-l de unde nu-i!

-Cu siguranță îi pare rău pentru toată povestea aia! Zice draga mea Jessica Jane ca o pacifistă convinsă ce este și fac ochii mari căutând după arahnida aia prin cameră.

-Da, vezi să nu. De atunci sunt în război cu un cal și un motan. Și în plus, dacă îi părea cât de puțin rău pentru întâmplarea aceea, Miss Pacifistă Hipioată, nu mă mai trântea azi în fân! M-a mai plesnit și cu coada aia peste față! Îi explic prietenelei mele bune și găsesc păianjenul pe un perete, ospătându-se dintr-un dita mai țânțarul. Jess, închid. Am un prieten nou în cameră! Replic apoi și închid fără să mai aștept ceva în schimb din partea ei.

Merg spre perete, când deja a terminat ospățul acel pitic ciudat plin de picioare și zâmbesc aruncând revista pe jos.

-Tu ești noul meu prieten, păianjene! Facem așa, te las în viață și îmi poți mânca tu toate muștele și țânțarii din cameră. Ce zici? Te voi numi chiar Vladimir! Zâmbesc ca proasta când bunicul tocmai intra în cameră cu Figaro după el.

-Cu cine vorbești? Se încruntă bătrânul.

-Cu Vladimir, păianjenul meu de companie! Fac spre perete în dreptul arahnidei și rânjesc.

Figaro vine tiptil spre perere și sare spre a-l ucide pe Vladimir, însă dau cu mâna pe deasupra prietenului meu la timp și apuc de pânza sa ridicându-l.

-Nu! Zât de aici, creatură! Lasă-l pe Vladimir în pace sau te tund ca pe pudel! Îl ameninț și acesta mieună din urmă stupefiat luând-o la fugă spre hol.

Mă uit la mâna mea de care atârnă Vladimir agățat de pânza sa și zâmbesc. Asta a fost aproape!

-Când încetezi din a te împrieteni cu toate pocităniile, vino la masă! Bunica ta a făcut friptură și plăcintă cu mere la desert. Zice bunicul și dând din cap dezaprobator, iese din cameră.

Îl pun pe Vladimir pe perete ceva mai sus și plec după ce îi trimit o bezea în aer. Și uite așa scapi de bâzâitoare eficient!

Râd în sinea mea în timp ce cobor pentru cină lihnită de foame. Paiele acelea n-au fost prea gustoase!