Oh, ploua cum n-a mai plouat,
peste orasul ce l-am creat..
strada se împle cu cenusa mea,
iar viața-mi încontinuu ploua..
Ah, mă doare vântătaia de la gleznă,
in noaptea creată de mine,
cand mort mă aflam peste tot,
cu mâinile încruțisate, lânga tine..
Savuram ploaia ce-mi cade pe frunte ,
trotuarul transpirat langă ea,
cravata-i murdara de sânge,
si plouă, si plouă mereu.
Ploaia dansa in lacrimi sarate,
cu orasul nostalgic de vreme.. -
Mi-e frig, mi-e frig, si mi-e teamă..
privind felinarul cum geme...
Te duci, cand te duci mai departe,
si-mi lasi ploaia sa plânga cu mine..
ploaia dansa in lacrimi desarte,
cu mâinile rupte, fara tine..
Varianta Actuală:
despărțire
Oh, pieri-voi în ploaie defunct!
într-o văpaie pieri-vei în comă...
curgi pe o virgulă, mă leg de un punct...
ah, pieri-voi curând pe șoseaua de vomă...
trotuare de vomă, dureri sociale,
se risipesc sfidătoare în vis..
lângă tine șed amorezat
de trotuarul ucis...
șed cu capul rezemat de tâmpla ta,
aparții ochilor mei scăldați în beții!
plouă mărunt pe-același oraș,
plouă mărunt cu mumii...
mă cufund în poala ta! în năzuința
ochilor tăi de cuarț
se suprimă neputința profund!
când mă strângi asmatic de braț
ceru-i un ochi închis,
rotund.
nu te teme de frig sau de moarte,
ne vom găsi într-un singur gând
pe care-l gândim amândoi meditînd
pe o pajiște a orei
pieri-vom curând...
