Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 39

《CAPITOL NEEDITAT》

- Ești superbă! murmură în părul meu.

Îi simt buzele aproape de pielea gâtului meu și doar simpla sa respirație mă cutremură din toate încheieturile. Îl împing în piept, simțind nevoia de-al privi în ochii. De data asta, pentru prima oară de când l-am întâlnit maroniul ăla roșiatic nu mă mai intimidează. Ba, din contră! Mă face să mă simt puternică, iubită, fericită.

Fericită... Oh, Doamne! Nu aș fii crezut vreodată că voi ajunge aici.
Să fiu fericită cu adevărat.

Am auzit de alungul aniilor atâtea replici siropoase infantile de genul: "Aș omorâ pentru tine" sau "Ești singura persoană pentru care aș deveni criminal", dar nici unul nu mi-a spus că s-ar sacrifica pentru mine. Că nu i-ar păsa o secundă dacă fericirea mea va putea fii redobândită doar prin moartea sa.

Eros îmi repetă zilnic asta. Nu exista minut în care să nu scoată de la mine până și cel mai slab zâmbet. E pur și simplu inuman.

- Tiera...

Șoapta lui blândă mă scoate din gânduri. Îl privesc direct în ochii și pote vedeam cum o sclipire joacă în mijlocul pupilei sale. Simt cum mânile îmi păresesc încet talia si îi arunc o privire nemulțumită numaidecât. Zâmbește amuzat, dar continuă să mă îndepărteze împotriva voinței mele.

- Ne cunoaștem de ceva timp, dar încăpățânarea ta nu ne-a lăsat să ne apropriem prea mult, spune lăsându-se încet în jos.

Îl privesc înmărmurită. Ce Dumnezeu face?

- Eros..., șoptesc fără vlagă.

- Mi-ai plăcut din prima clipă, dar cumva mai făcut să devin nebun după tine, își duce mâna la buzunar încet, privindu-mă. Sună ciudat, știu! râde. Dar spre uimirea amândurora ăsta-i adevărul.

Scoate o cutiuță și o întinde spre mine. Respirația mi-sa oprit de mult în piept, iar inima pare să-mi iasa din piept încurând.

- Amândoi am trecut prin multe. În special tu. Nu am m-ai avut încredere în oameni sau în noi, dar am rezistat... asta pâna ne-am întâlnit. Ne-am coborât zidurile mai mult inconștinet, dar să fiu al naibii dacă regret, deschide cutia și sunt nevoită să mă prind de balustrada terasei când văd inelul așezat frumos pe o pernuță de satin. Cred că destinul a vrut să se joace puțin cu inimile noastre pentru a ni-le îngriji reciporc. Așa că vrei să ne împărțim amarul o veșnicie de acum încolo și să-l îndulcești puțin alegând să fii soția mea?

Las ultimul cadou sub brad. Eros e în cameră și așteaptă să îi dau aprobarea de a veni să-și deschidă surpriza. Azi e adoua zii după crăciun, dar am ținut ca Eros să-și deschidă al doilea cadou în privat, doar noi doi.

- Poți să vii, nerăbdătorule, strig, amuzată.

Vine în fugă și se așează grăpit pe canapea asemenea unui copil. Zâmbesc, întinzându-i cadoul mult așteptat.

- Sunt tare curioz pentru ce a trebuit să aștept atât, comentează deschizând fundița cutiei.

Apucă capacul și îmi aruncă o privirea. Îi evid privirea rușinată. Nu stiu ce reactie va avea și asta mă face ză fiu agitată.

- Eștu bine, Tiera? Am impresia că vei exploda în curând. De trei zile te chinuie cadoul ăsta. Ce poate fii așa rău?

Dă să lase mute cadoul, probabil penteu a venii la mine, dar îl opresc dintr-un semn cu mâna.