Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 31

《Hei, scumpii mei! Astăzi am avut o ședință importantă și din păcate am depășit cu mult ora de postare. M-am chinuit să finalizez capitolul și să fie mai lung ca de obicei. Nu am apucat să-l editez și știu că nici voi nu ați avea răbdarea de a aștepta după asta, așa că sper să vă bucurați de noul capitol cu tot cu greșelile mele. Vă pup!》

Otto așează dozele de bere pe masă, apoi ia un loc lângă Eros. Ne privește pe amândoi, încercând și acum să înțeleagă cum de eu și prietenul lui din copilărie ne știm. Mă las pe spate, îndreptându-mi privirea spre geam. Se înserează, iar luminile orașului se trezesc, creând pătrățele de lumină în negrul nopții. Asta îmi amintește de prima seară când am dormit în camera lui Ares.

- Ești nebun! strig, împigându-l în umeri atunci când se aruncă peste mine, strivindu-mă.

Se lasă și mai mult, iar râsetele ni-se contopesc în ecolul camerei goale. Pereții ne sunt martori la momentele noastre frumoase, în care ne permitem să lăsăm scuturile jos și să eliberăm copii din noi. Barba sa nerasă îmi gâdilă bărbia, iar buzele sale le mângăie pe ale mele. Chicotesc întorcându-mi capul pentru al necăji, iar pufentul lui dezaprobator îmi implementează starea.

- Sunt nebunul tău, șuieră peste buzele mele.

Aeru cald mă lovește din plin, iar atmosfera devine tot mai frumoasă. Ares mi-a dovedit că poate avea și o față bună, înafară încruntăturii alea veșnice și vorbelor acide. Îl iubesc și mă iubește, iar asta e tot ce vreau.

Sau asta credeam la început. Ares nu mă iubea pe mine. Ares iubea amintirea Corei pe care o găsea în mine. Știam de la început că-i va fii greu să mă vadă altfel și să treacă de bariera aia invizibilă pe care el singur a creat-o, dar nu mă așteptam ca vreodată să ajungem în punctul ăsta.

- Tiera!

Tresar când sunt împusă în șold de Amira. Mă uit la ea și îmi indică cu degetul spre Otto. Toți tac așteptând ceva și am vaga inpresie că de la mine așteaptă acel ceva, iar eu nu știu ce s-a discutat până acum. M-am pierdut în amintirile alea nenorocite și acum situația devine tot mai jenantă.

- Poftim? întreb cu jumătate de glas, sperând că într-adevăr mie mi-a fost pusă întrebarea și nu inervin ca idioata.

Otto oftează, aruncându-i o privire lui Eros. Mă uit spre el, iar ochii săi îmi trimit fiori pe șira spinării. Sunt nevoită să-mi mut privirea deoarece mă intimidează al dracu de tare.

- Ce-ar fii să lăsăm întrebările pe mâine? Toți suntem obosiți și bănuiesc că Eros vrea să se odihnească după drumul de 13 ore, salvează KJ situația și simt cum încep să-l iubesc și mai mult.

Otto se uită puțin neîncrezător la el, dar aprobă din cap. Toți ne ridicăm, vrând să mergem în camere, însă vocea Kirei ne oprește.

- Ăm... avem doar 3 camere, spune scărpinându-se după ceafă.

De când au venit băieții eu și Amira am dormit în camera mea pentru că acolo sunt două paturi, iar KJ și Otto în camera ei, dar acum că suntem trei cu trei e clar că o fată trebuie să stea cu un băiat. Mă uit spre KJ și Amira fiind gata să-mi aleg victimele, dar KJ își ridică repede mâinile în sus, oprindu-mă.

- Eu nu stau cu nici o fată. Știți că la beție nu mă controlez.

Privește parchetul și cred că toți am înțeles sensul vorbelor lui. Îmi întorc privirea spre Kira, iar zâmbetul de pe fața ei îmi dă de înțeles că ceva va face. Și cu siguranță nu e în favoarea mea. Merge în dreptul Amirei și o ia de după gât.