Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 33

《Ghiciți cine a revenit!!! Capitolul 33 e aici, sper să vă bucurați de el❤️🪐》

Iubirea e un viciu al dracu de puternic. Te atrage cu vorbe fine și dulcegării prostești, ajungând să te scalzi în amintiri și poveri sufletești. Am negat mult timp sentimentele mele față de Ares, am negat pentru că știam că ea a fost ca o parte din el. Am știut că e distrus, că nu mai vrea pe nimeni în viața sau inima sa. M-am certat de atâtea ori pentru gândurile mele. Am creat un zid in jurul lor, dar zâmbetele lui l-au crăpat bucată cu bucată. Mi-a invadat mintea și sufletul și m-a lăsat fără putința de a mai nega. M-am aruncat cu capul înainte și în loc de a ateriza în brațele sale am aterizat în pumnii săi. În jigniri, în lovituri, sperieturi, traume...

Tresar când îmi aud numele strigat. Nu dormeam, dar nici conectată la realitate nu eram. M-am trezit acum ceva timp, dar am refuzat să deschid ochii, afundându-mă în căldura și moliciunea patului. Era ciudat de plăcută dimineața asta. Nu am avut vise sau coșmaruri, amintiri sau regrete, m-am simțit pur și simplu odihnită, împăcată cu mine, deși e clar că nu sunt. Clipesc de câteva ori până imaginea îmi devine clară. Sunt cu fața la perete, învelită până în gât. Mă mișc, vrând să mă ridic, dar o mâna ce abia acum îi sesizez prezența pe talia mea, mă oprește, țintuindu-mă înapoi între pernele moi. Șcenele de aseară îmi revin în minte și acum știu că acea mână e a lui Eros.

Nu știu ce să fac. Să mă ridic, să stau, să fug, să țip. Am multe variante ce-i drept, dar chiar nu pot alege una.

- Ești gălăgioasă.

Murmură în părul meu și simt cum mii de fiori pun stăpânire pe mine. Mâna i se mișcă, încolăcindu-se în jurul meu, și trăgându-mă până ce spatele mi-e lipit de pieptul său dezgolit. Simt cum sângele mi-se urcă în obraji, apoi la urechi.

- Eros, șoptesc, iar numele lui pe buzele mele sună ciudat. Ce faci?

Se așează mai bine, strecurându-și un picior întra-le mele. Gesturile sale mă trimit înapoi în serile alături de Ares. Răsetele noastre se aud cu ecou în capul meu și simt cum o să mă frâng la cât de tare încerc să mă opresc pe mine și gândurile mele să mă uit înapoi, în trecut. Închid ochii, simțind un puternic junghi.

Dracu să te ia, Regazzi!

- Te încălzez, răspunde într-un final. Ești bocnă, continuă, trăgând pătura mai bine pe mine.

- D-de ce? mă bâlbâi, surprinsă de grija sa.

Nu-mi răspunde și sunt pe cale să repet întrebarea, dar vocea Kirei strigându-mă mă oprește. Realizez că am mai fost strigată odată și de asta m-am trezit din starea mea de visare. Dacă nu răspund din prima e ok, m-ai încearcă odată, dar dacă nu răspund nici din a două va intră în cameră fără invitație. Mă ridic ca arsă, luându-l prin surprindere pe Eros, ce aproape cade pe jos. Mă întorc panicată spre el, făcăndu-i agitată semne să fugă în patul lui. Mă privește luat pe picior greșit, dar se conformează, ridicându-se din pat. Kira intră și din istinct îmi îndrept spatele de parcă aș fii în armată și a intrat generalul pe ușă, nu mai am mult și-mi duc și mâna la tâmplă.

Ne privește pe amândoi și gura i se curbează într-un zâmbet șiret, dar îl camuflează cu o tusete. Îmi dau ochii peste cap, știind că s-a prins în mare parte, Kira nu e ușor de păcălit. Se sprijină cu umărul de toc, încrucișăndu-și brațele la piept.

- Haideți la masă, spune, glasul atingându-i o notă de amuzament.

Răsuflu ușurată când o văd ieșind și închizând ușa în urma ei. Mă uit spre Eros ce acum era în dreptul patului său, căutând naiba știe ce. Cumva vreau să continui discuția, dar nu vreau să-l forțez în a-mi spune ceva ce e clar că ori nu are un răspuns ori nu vrea să mi-l ofere mie. Părăsesc camera, lăsându-l să-și continue treaba.