Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 13

- Tiera?

Damian stătea in tocul uși cu un buchet de flori în mână, îmbrăcat într-un costum negru, simplu.

Mă întrept spre el și îi accept florile, pe care i le dau Kirei să le bage în apă.

- Arăți minunat!

Zâmbesc slab multumindu-i. Ne luăm rămas bun de la ceilalți și ieșim afară unde mașina lui ne aștepta.

Tot drumul a fost o tăcere între noi. El cu gândul la ale lui, iar eu gândindu-mă numai la fața lui Ares când mă va vedea la brațul fratelui său. Nu am avut noi prea multe tangențe, dar stiu ca nu ma suport si ghici ce? Nici eu pe el.

- Am ajuns! Esti gata?

Zâmbesc în semn de aprobare si deschid portiera mașinii. Damian apare lângă mine întizându-mi brațul. Îl apuc și începem să pășim spre casa ce nu mai are mult până atinge denumirea de palat. Pe bune acum! De ce au nevoie oameni ăștia de asemenea case cand ei sunt doar 4 persoane? Vila asta pare să aiba peste de 10 camere. Damian deschide ușa din lemn masiv lăsând la iveală un hol lung cu un covor roșu întins până la alte uși uriașe. Unde naiba am ajuns? Luxul si opulență ce învăluie casa începe sa ma dezguste. Două cuvinte: Prea mult!

Sunetul tocurilor mele se răspună pe marmura ce straluceste mai ceva ca soarele. Privesc la candelabrele si tablourile originale ce cred ca au costat mii de euro.

- Bună seara, domnule Regazzi și doamnișoară...-

Vocea răgușită mă scoate din gânduri. Un bărbat trecut de a doua vârstă, scund si dolofan se ivește in calea noastra de nicăieri.

- Tiera, răspunde Damian în locul meu văzând ca n-am de gând să vorbesc.

- Bună seara, domnișoară Tiera!

Bărbatul îmi zâmbește și eu îi întorc gestul.

- Bine ați venit, domnule! Părinții dumneavoastra vă așteaptă de ceva timp, poftiți în sala de masă.

Acesta se îndreaptă spre cele doua uși gigantice și ajutat de alți doi indivizi îmbrăcați la costum le deschid încet. Ochii mi-se maresc instant când văd masa lungă și plina cu detotate, ce apare în raza mea vizuală. Cei ce erau așezați pe scaune își întorc instant capul spre noi, iar eu simt cum vreu sa o iau la fuga cand îi prind privirea lui. E confuz si nervos, văd asta. Simt mana lui Damian pe talia mea, îndemnându-mă să înaintez. Pășesc încet alaturi de el privind înspre femeia ce se ridică aproprindu-se de noi.

- Tu ar trebui să fii Tiera. Bună, draga mea!

Păsește spre mine si rămân șocată când mă i-a strâns in brațe.

- Bună seara, da eu sunt! Iar dumneavoastră sunteți...?

- Julia, bunica lui Damian. Luați loc! spune arătând spre două locuri libere chiar față-n fata cu Ares si Anabell.

Asta suna tentant. Damian îmi trage scaunul și mă asez, apoi se așeaza si el. Îmi ridic privirea spre cel din fața mea și zâmbesc cand văd că atât el cat si Anabell se uitau deja la mine.

- Deci, Tiera! Asa te numești, nu?

Vocea groasă si dura a barbatului din capul mesei mă face sa tresar.

- Da! răspund aproape mecanic.

- Eu sunt Filip Regazzi, cred ca ai auzi de mine.

Aprob din cap. Filip Regazzi. Un bărbat bine facut, trecut de a prima vârstă cu un aspect blând ce te-ar putea duce de nas în legătură cu ocupația lui.