Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 9

Îmi susține privirea tulburată. Poate eu sunt șocată, dar el e al naibii de calm. Clanța uși se lasa în jos și sar direct în pat. Doctorul intră in salon, aruncându-mi un zâmbet.

- Mă bucur că ai rămas în pat.

Îi zâmbesc scurt și cu coada ochiului îl văd pe Ares ce pufneșe pe nări. Îi fac semn din mână să tacă privindu-l urât.

- Deci, cum spuneam, analizele au ieșit bine, iar rana ta e inafara oricărui pericol, data viitoare fii mai atentă cu ea, ai fost pe punctul de a ne părăsi. Ai pierdut foarte mult sânge.

Îl privesc scurt pe Ares ce apăruse în dreptul meu si nu fac decât să fac contact vizual cu el pentru că el deja mă privea.

- În regulă, mulțumim domnule doctor!Când poate fii externată?

Doctorul se uită în fișele din mâna sa și caută pentru câteva secunde.

- Păi, având în vedere că acum este în regula, daca și domnișoara vrea poate pleca chiar acum.

Ares se uită spre mine, iar eu aprob din cap.

- În regulă, mulțumim! Vom pleca acum.

Întinde mâna spre doctor și dă mâna cu el.

- Nu uitați să completați fișa de externare.

- Sigur!

Doctorul iese, iar eu mă ridic căutând ceva cu care să mă îmbrac.

- Mă duc să îți completez fișa.

Nu apuc să-i spun nimic pentru că pleacă repede din salon, trântind ușa după el.
Îmi iau hainele de pe măsuță și intru fericită în baie.

După ce termin să mă aranjez mă îndrept spre recepție, unde Ares complega fișele. Mă aproprii de el și îmi pun mâinile pe blatul alb și lucios al tejghelei. Recepționera e o blondă cu un decolteu mai mare ca bluza in sine. Il privește atentă pe Ares și își mușca buza de jos. Îmi dau ochii peste cap înghiotindu-l. Își ridică ochii din foi, în timp ce eu continui să o privesc pe blonda ce abia acum mi-a observat prezența.

- Ce e, Moon? întrebă deranjat de întreruperea mea fara nici un rost.

- Grăbește-te! rostesc fără să îmi iau privirea de la blondina ce își dă ochii peste cap.

- Semnează!

Îmi întinde foia și pixul. Semnez și îi dau foile blondei.

- Mulțumit? îl întreb privindu-l de data asta.

Acesta mă priveste dur și îmi întorce spatele. Dă să plece, dar vocea blondei ne întoarce pe amândoi din drum.

- Nu uita numărul meu, frumosule, spune întizând un bilețel peste tejghea.

Privesc amuzată cum brunetul ia biletul din mână ei și îl bagă în buzunar fără nici un comentariu. Pufnesc și trec pe lângă el înaintâd spre ieșire. Aud pași săi apăsați în spatele meu, dar continui să merg până ajung la mașina sa. Îmi ațintesc privirea într-un punct fix evitând privirea de gheață a brunetului când intră și calcă numaidecât accelerația pornind la drum.

- Ce s-a întâmplat când eu mă târam ca o râmă pe jos? sparg liniștea cu întrebarea ce mă măcina.

Îl privesc cu coada ochiului și văd cum maxilarul i se încordează încet.

- Oamenii lui au început să tragă, începe acesta cu privirea ațintită pe drum, dar nici unu nu a avut cea mai bună țintă, i-am eliminat ușor pe toți, iar el s-a retras din timp, și în caz că te întrebi, tu ai fost singura rănită.

Răsuflu ușurată și mă las mai bine pe spătraul scaunului. Asta era tot ce voiam să aud, nu aș fii vrut ca cineva sa fie rănit sau să moară din cauza incompetenței mele.

- Am acționat total greșit, pun punctul pe i, iar brunetul își încrețeste ușor fruntea.

- La ce te referi?

- Poate la faptul că am fost lacomă? M-am gândit nu mai la mine, și m-a durut în cur că în fața mea e o întregă echipă cu mai puțini membri ca ai lor. M-am gândit nu mai la un mod de a mă salva, și am uitat de voi. Oricine putea muri din vina mea.

Liniștea se așterne între noi, iar tot ce pot să fac în momentul asta este să-mi trosnesc degetele.

- De ce te gândești la alți?

Rămân blocată neștiind ce să răspund. Toată viața mea am avut grija de alți, credeam ca e foarte normal sa te gandesti mai mult la ei decat la tine, cel putin așa am fost învățată. Aleg să tac si sa ignor întrebarea sa, profitând de faptul că am ajuns în fața blocului dărăpănat.

Ies repede din mașină și intru ne mai așteptând după Ares. Merg în camera de zi unde îi găsesc pe toți pe canapele. Când Kira îmi sesizează prezența sare ca arsa de pe canapea si fuge spre mine.

- Ce cauți aici? Trebuia să fii externată peste câteva zile.

Ares își face și el prezența și trece pe lângă noi așezându-se pe canapea.

- Doctorul a spus că pot fii externată azi. Cică au ieșit analizele bine.

Kira răsuflă ușurată. Îmi întorc privirea spre cei de pe cana pea și îi salut pe băieți.

- Hai să mâncăm! Mi-e foame.

Mă trage după ea până în bucătarie. Scoate o pizza și o pune pe masă.

- Toarnă tot!

Mă așez în fața ei lunând o felie de pizza.

- Nu știu, Tiera. Mă simt ciudat azi. A fost o zi mai... ciudată.

- Mda.

KJ intră și el în bucătărie. Arunca doza de bere din mâna lui și i-a o felie de pizza.

- Ce mai ziceți, doamnele mele?

E clar! E bat mangă. Se așează pe scaun și ne privește pe rând așteptând să spunem ceva.

- Nu-mi spuneți că sunteți supărate. La naiba, sunt atât de beat încât o să scot numai căcaturi pe gură.

Se ridică și apucă altă doză de bere, de data asta plină.

- Uite ce e, mânie veniți la mine și o să vrobim despre asta, bine? Vă pup, doamnele mele.

Face o plecăciune și deschide ușa cu fundul. Mă uit spre Kira care nu se poate opri din râs.

- KJ, mereu a fost asa. Dacă n-ar bea ar fii bărbatul perfect.

- Ai dreptate. Chiar ar fii.

《--------------》

Bună, dragiilor!

Am revenit cu un nou capitol. Vă pup!