Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 25

Închid clapeta laptopului puternic, făcându-le pe cele două să tresară. O trag pe Kira înauntru și închid ușa pentru a nu ne auzi nimeni. Mă privește vinovată și știe foarte bine că va trebui să răspundă la niște întrebări.

- Tu știai asta?

Nu știu ce rost mai are întrebarea mea, dar parcă am nevoie de o confirmare. Dă din cap și începe să se joace cu degetele ca de fiecare dată când se simte vinovată.

- Hai, vorbește! mă răstesc, poate puțin prea tare.

- Tiera, cred că asta ar fii ceva ce ar trebui să-ți spună el.

- Deja am înțeles totul, dar nu vreau să iau concluzii pripite și să-l judec.

Aceasta mă privește pe mine, apoi pe Amira care s-a așezat pe marginea patului aștepatând și ea o explicație. Expiră puternic lăsându-și greutatea pe un picior.

- Ea este fosta iubită a lui Ares. L-a înșelat și a rămas gravidă cu ăla. Ares nu a iertat-o, iar ea s-a sinucis în fața lui.

Liniștea se așterne în cameră. Kira îmi prinde antebrațul și mă priveste cu o urmă de speranță în ochi.

- De când ai apărut tu în viața lui, Ares e alt om. Înainte nici nu ne privea, iar acum are grijă de noi. Bea în fiecare seară, acum bea doar dacă e vreo ocazie sau ceva. După moartea ei, nu a mai avut tangente cu nimeni înafară de Anabell, pe care oricum o folosea doar pentru sex. Poate nu vezi, dar tu l-ai făcut un om mai bun, Tiera, i-ai readus speranța la viață. Nu-i judeca trecutul pentru că nu și-la ales el.

O privesc, amuțind. Nu știu ce ar trebui să zic. Nu pot nega faptul că atunci când l-am văzut pe Ares pe patul de moarte am simțit că trebuie să fac orice ca să-l salvez. Până când nu l-am văzut întreg lângă mine nu mi-am dat seama că eu defapt voiam să-l salvez pentru al avea aproape, pentru al simții lângă mine și asta m-a speriat la culme. Am încercat să mă fac să cred că nu țin la el, dar ăsta e adevărul, iar adevărul e greu de ascuns.

- Fetelor, cred că ar trebui să vorbiți asta în altă parte. Suntem în camera lui Ares, ne reamintește Amira.

Ne întoarcem spre ea și nu pot decât să-i mulțumesc în gând că m-a scăpat de situația asta jenantă. Kira dă din cap și privirea îi revine pe mine.

- Gândește-te la asta, spune, apoi trece pe lângă mine, ieșind din cameră.

Amira apare în stânga mea și mă bate pe umăr înainte de-ai urma exemplul brunetei. Pentru cânteva momente rămân acolo, încercând să înțeleg vorbele Kirei. Tot ce mi-a zis insinuează că Ares ține la mine, dar asta nu poate fii adevărat. Eu și el ne urâm, nu? Adică eu țin la el, dar asta nu înseamnă că îl plac. Deși dacă stau să mă gândesc mereu l-am văzut altfel față de KJ sau Otto. La naiba! Cred că-l plac.
Îmi scutur capul alungând toate gândurile astea stupide. Ar trebui să plec înainte să vină păluga că alfel parcă i-ar mă văd suită pe birou.

Holul e liber așa că profit de asta strecurându-mă din camera lui fără ca cineva să mă vadă și să pună întrebări.

▪︎▪︎▪︎▪︎▪︎▪︎▪︎▪︎▪︎

Îmi aud numele strigat și simt cum sângele îmi îngheață în vene. De când s-a întâmplat... ce s-a întâmplat în camera lui Ares, l-am evitat complet și să dau ochii acum cu el nu e ceva ce m-ar bucura. Mă întorc cu inima în dinți, sperând totuși că doar mi-sa părut. Eliberez tot aerul ținut captiv în piept atunci când în fața mea apare KJ.

Respiră sacadat și mici broboane de transipirație îi curg pe frunte, dar și le șterge repede cu dosul palmei.

- Da?