Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 37

《După două săptămâni capitolul 37 e aici. Sper să vă bucurați de el și îmi pare rău pentru așteptare. CAPITOL NEEDITAT》

- Tiera, comandă la masa patru.

- Imediat.

Holly îmi zămbește și își lasă carnețelul intrând ea în locul meu la spălat pahare. M-am angajat la o cafenea micuță din centru, iar Kira și Amira la alte două restaurante din aproprierea cafenelei. Îmi strâng șorțul mai bine și pornesc spre masa patru, iau comanda și mă duc la Holly. Cafeneaua nu e prea populată la orele astea, așa că rareori avem un client.

- O cafea esspreso cu lapte, spun, așezându-mă pe scaunul din fața tejghelei.

Holly pornește expresorul și așează cana sub acesta.

- Ce-ți mai face porumbelul, puicuțo?

Zâmbesc la apelativele folosite de ea. Holly e una din cele mai extrovertite persoane pe care o cunosc. E mereu cu zâmbetul pe buze și glumele la ea. Nici măcar șeful nostru mereu ursuz și arogant nu o poate face să își lipească buzele.

- Pe mine mă întrebi, blondo? Tocmai ce te-ai piedut în ochii lui Anther.

Ochii i se măresc și mai că îmi dă un pumn, dar se oprește când realizează cu cine vorbește.

- Puicuțo, dacă nu te-aș fii cunoscut ai fii lins podeaua.

Râd luând cafeaua ce mi-o întinde. O las clinetului apoi mă întorc la blondă.

- Îngânfatul ăla se crede mai presus doar pentru că e șeful nostru. Ce dracu să văd la ninfomanul ăla? Tu nu vezi că mai are umpic și ne fute și clientele? spune, ștergând nervoasă o cană.

- Ești cumva geloasă, D'andre?

Își ridică capul ca arsă și mă privește șocată. Seful nostru se afala chiar în spatele ei, stând cu mâinile în sân și bătând obsesiv dintr-un picior. Holly injură printre dinți și se întoarce spre el.

- Ce să vezi, șușotește ea cu zâmbetul pe buze.

- Vorbim mâine despre asta, D'andre. După ce termină clientul închideți.

Își aranjează sacoul și cu un gest din cap ne urează la revedere, apoi pleacă.

- Ai belit-o, îi spun.

Aruncă cârpa din mâna nervoasă, lăsându-și coatele pe blatul tejghelei și fața pe mâini.

- Măcar știe ce gândesc, spune ea.

Clopoțelul ușii ne acoperă râsul. Clientul plecase, lăsând banii pe masă. Mă ridic și îi iau alături de cana goală.

- Ar merita să-i iau eu ca bonus, spune băgând banii în casa de marcat.

- Ai putea să o faci dacă vrei ca acesta să fie ultimul tău bonus, blondo.

Îmi zâmbește, luându-mi cana din mână când aveam de gând să o spăl.

- Du-te, puicuțo! Vezi ce face prințul tău pe cal alb, închid eu aici.

Îi mulțumesc, scoțându-mu șortul. Îmi iau geanta apoi îi spun că ne vedem mâine și ies.

Trebuie să ajung acasă și peste 4 ore să mă întorc muncă pentru tura doi. Cafeneaua e deschisă în genereal de la 7 la 13 și de la 17 la 22. Între orele prânzului nu merge așa că Anther ne-a decalat cu 4 ore în care ne putem odihnii.
Deschid ușa și o încui la loc după ce mă descalț. Restul sunt la muncă așa că pot profita de toată casa cât ei nu sunt aici.
Mă așez pe canapea și pornesc televizorul dându-l pe un canal oarecare, doar pentru a umple liniștea îmcăperii. Mă duc în camera mea și mă schimb în ceva mai lejer, apoi mă apuc de străns lucrurile ce le-am lăsat aruncate aseară. Am dat o mică petrecere și casa e vraiște, dar reușesc să o termin în 2 ore. Mă apuc să spăl vasele și le așez rând pe rând la locul lor.