Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 23

Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare și habar n-am cum reușesc să trec de KJ și să fug cu toate puteriile mele până în living.
Samanta era în mijlocul camerei, cu un cuțit îndreptat spre gât. Damian si Ares erau unu lângă altu și încercau să își oprească mama din a face ceva necugetat. Toți ceilalți erau în jurul lor și de asemenea o implorau pe Samanta să lase cuțitul.

- Mamă, te rog, nu face asta, spune Damian, ce se abtinea cu greu sa nu plângă.

Picioarele îi tremură când se întoarce spre el pentru ai vorbi.

- Ce să nu fac, fiule? Cum să nu o fac? Tatăl tău s-a dus. Șoțul meu s-a dus, Damian. Nu vreau să traiesc fără el, nu pot! urlă apropriind mai mult lama cuțitului de gât.

Ochii îi fug haotic prin cameră. Mă uit prin mulțime după Amira, e știe să vorbească cu persoane, sigur o va face să dea înapoi. O zăresc și mă strecor printre oameni până la ea. O prind de brat, iar aceasta tresare, dar se liniștește-te când vede că sunt eu.

- Trebuie să vorbești cu ea! Tu ai trecut prin astea, trebuie să o oprești. Pe mine nu mă va asculta.

Mă privește de sus până jos, cântărindu-mi cuvintele. Pășește în față, iar acum toată atenția e pe ea. Samanta o privește tremurând cu mâna pe cuțitul îndreptat spre gâtul său. Liniștea se lasă în încăpere toți fiind atenți la acțiuniile șatenei.

- Uite, începe Amira pășind cât se poate de mărunt spre ea, știu ce simți, poate nu mă crezi, dar știu. Crezi că vei rezolva ceva făcând asta? Crezi că îți vei ajuta copii făcând asta?

Samanta tace așa că Amira continuă:

- Pe ei cui îi lași? Crezi că nu au suferit și ei destul? Crezi că nici ei nu ar vrea să facă același lucru în momentul ăsta? Dar ei sau gândit la tine și că nu ai mai suferi o pierdere în plus.

Ajunge în dreptul ei și cu mișcări mici îi îndepărtează cuțitul de la gât, dar nu reușește să i-l ia din mână.

- Nu pot trăi fără el!

Lacrimile încep să se scurgă iar pe chipul ei. Își smucește mâna ducându-și din nou cuțitul la gât, de data asta pregătită să săvârșească fapta. Amira, luată prin surprindere, apucă lama cuțitului în palma sa. Ochii Samantei se măresc privind sângele ce începe să se scurgă din palma ei până pe mânerul cuțitului, iar câteva sunete de uimire se aud în sală.

- Ba poți și o vei face.

Prinde mai bine cuțitul și i-l trage dintre degete, apoi îl aruncă undeva pe jos departe de scăpările Samantei. Trece în mulțime și se face nevăzută printre oamnei. Vreau să merg după ea, dar nu reușesc să o prind din urmă.
Samanata cade la pământ începând să plângă. Damian fuge spre ea și o îmbrățișează. Îi zăresc privirea lui Ares pe mine, și văd cum înaintează printre oameni până ajunge în dreptul meu. Mă prinde de braț și începe să mă tragă până pe holul dintre camere.

- Care e camera ei?

Înțeleg la ce se referă și indic cu degetul ușa Amirei. Îmi face semn să merg eu prima și asta fac. Bat la ușă, dar nu răspunde așa că intru direct. Amira stătea pe marginea patului bandajându-și mâna, tresare la auzul ușii deschise și se întoarce spre noi. Ares trece pe lângă mine pentru ajunge în fața Amirei. Se lasă pe vine și îi prinde mâna întra sa. O inspectează, apoi își ridică ochii spre ea.

- Mulțumesc, Amira.

Îi zâmbește, iar aceasta îi întoarce gestul.

- Acum suntem chit, Ares.

Se întoarce spre mine, iar fața îi pică privind ceva din spatele meu. Mă întorc dând de un KJ puțin cam prea nervos. Săraca, Amira!

- Ești cea mai enervantă ființă de pe lume, tună luându-i locul lui Ares, care vine lângă mine. De ce ești așa neatentă?!

- M-am panicat!

- Putea-i să o prinzi se mână!

Șatena pufnește trăgându-și mâna din palma lui.

- Puteam, dar nu am făcut-o. Ce rost mai are să țipi acum la mine?

KJ își trece o mână prin păr oftând. El nu țipă la Amira, știe că nu-i place, dar acum s-a scăpat.

- Îmi pare rău, mi-a fost... frică că ai pățit ceva mai rău. Haide aici!

O trage în barțele sale, iar atunci Ares mă înpunge în spate. Mă întorc spre el gata să-l pocnesc, dar mă ia prin surprindere când mă împinge afară din cameră. Iese și închide ușa în urma lui.

- Ce naiba, pălugă?

Pufnește la porecla folosită de mine și îmi întoarce spatele înaintând pe hol.

- Lasă-i singuri, aiurito, spune înainte de a intra în camera lui și a întrânti ușa fără alte cuvinte în plus.

Privesc pierdută, analizând cuvintele lui. Doar nu vrea să insinueze că Amira și KJ... Adică eu le-am spus mereu că le-ar sta bine împreună, dar Amira mereu se opunea spunând că KJ e prea mare pentru ea. Sunt 4 ani între ei, nu știu ce vede ea așa mult. În fine, KJ oricum o vede ca pe o surioară, iar dacă Amirei îi plăcea de el, asta ar fii rănit-o. Asta și faptul că KJ e un alcoolic incurabil, care doar și-o trage și nu se mai întoarce a doua oară.

În living par că s-au mai liniștit apele. Otto strânge niște sticle de pe jos, iar Kira spală cuțitul plin de sângele Amirei.

- Pe ăla o să-l aruncăm, spun așezându-mă pe scaunul din spatele ei.

- Normal! Dar nu cred că ne-ar face plăcere ca un copoi să-l găsească plin de sânge.

Lasă cuțitul spălat în chiuvetă și se întoarce spre mine. Otto apare și el, aruncând sticlele strânse la gunoi. Se sprijină de bufet lângă Kira, iar nici unul dintre ei nu pare în stare să deschidă subiectul de mai devreme așa că mă risc eu.

- Unde e Samanta?

Kira își sterge mâinile, aruncându-i o privire subtilă lui Otto.

- Damian a dus-o acasă, mă lămurește el.

Înclin din cap luând un pahar pe care-l umplu cu apă.

- Amira?

Îmi ridic privirea spre Kira care mă privește întrebător, cu un strop de îngrijorare.

- E cu KJ.

Aceasta încuvințează așezându-se pe blat. Iau o gură de apă și las paharul jos. Nu știu dacă ar trebui să vorbim despre asta, dar întrebarea îmi stă pe limbă.

- Acum ce se va întâmpla?

- Cu? întreabă Otto, lăsându-și telefonul deoparte.

- Cu tot, spun nereferindu-mă la ceva anume. Cu mafie, cu noi.

Cade pe gânduri și pentru câteva minute nimeni nu mai spune nimic.

《----------------》

Bună dragii mei!

Din păcate ora la care postez se va schimba și voi veni decât cu câte un capitol. De mâine, de luni până vineri va apărea un capitol nou între 18:00-18:30. Sper să nu vă deranjeze schimbarea făcută. Vă pup!🧿❤️