Ultima secunda

Capitol LII

Ușa spitalului fusese deschisă de medic care își transformase ieșirea într-o apariție pe scenă după un spectacol care cucerise publicul. Acesta a fost imediat luat în brațe de Varga și de locotenent și au rămas câteva clipe cei 3 în îmbrățișare, tăcuți, cu capul coborât. Acea noapte fusese un coșmar pentru toți și erau atât de epuizați încât nu mai aveau putere nici să se mai gândească, dar cu toate acestea, au păstrat un moment de tăcere neintenționat și răsuflat de stresul ce îi cucerise.

— Să mă bată mama...a expirat medicul.

— Să mă bată toată familia, a continuat Varga pe același ton.

— Să vă bat eu, a spus locotenentul.

Varga și cu medicul au ridicat capul și l-au privit tăcuți, însă acesta a zâmbit strâns, mai mult ironic.

— Ia zi, cum se simte spiritul de campion, eroule? a întrebat el uitându-se la medic.

— Palpitant. Nu mă așteptam să fie așa palpitant la o infirmerie.

  Eliza era bine și în afara oricărui pericol. Și asta datorită intervenției medicului din cabinet. El i-a salvat viața și a scos-o de sub orice fel de risc, lucru foarte dificil pe care acesta a reușit să-l facă.

— Hai, nu te mai sparge atâta în vrăjeală, a vorbit Varga. Recunoaște că acum te-a convins să rămâi la liceu.

— Măi, sincer... NU.

— Ohhhhh, a pufăit căpitanul exasperat.

— Ce avea de îi provocase asta? a întrebat locotenentul.

— O tăietură în zona cotului, care a fost netratată și expusă prea mult la temperaturi mari. A avut gangrenă și din ce am înțeles, medicii i-au curățat infecția. Până să vină ambulanța, i-am strâns brațul bine cu tricoul meu ca să nu se răspândească și am tăiat cu bisturiul împrejurul rănii.

— Bă, să te duci dracului, că prea tare ești, a zis Varga lovindu-l pe spate. Și cică nu e medic bun, că e la o infirmerie de plozi.

Locotenentul și-a scos o țigară din pachet și a deschis-o între dinți cu bricheta.

— N-am zis că sunt un medic prost, am zis doar că lucrez într-un loc nepotrivit. Tocmai de aceea, că mă consider un medic bun, ar trebui să lucrez la spital! Am terminat cu 9,87 medicina, c*aie! 9,87! Tu știi ce înseamnă asta? Și dacă m-ai fi văzut ce golan eram, puteai să juri că mie numai de medicină nu-mi arde.

— Păi și eu nu înțeleg asta, a intervenit locotenentul. Ce cauți tu la infirmerie? De ce nu te-ai dus la spitalul militar?

— Că nu mai aveam postul! Cineva mi-a locul de post la rezidențiat. Și eu îl pusesem încă de acum câțiva ani, ca să fie pentru repartiție.

— Păi și cum naiba ți-a furat postul altcineva?

— Nu știu, a ridicat medicul din umeri. Și aveam 10 la licență, și 9,87 media de repartiție.

— Asta a fost schemă, a concluzionat Varga.

Locotenentul a îndreptat brusc ochii serioși spre el.

— Cineva te-a filat, a continuat căpitanul.

— Și nu doar atât, a răspuns medicul. Că aș fi putut fi repartizat la alt spital militar din țară. Dar am fost scos TOTAL de pe lista spitalelor, și repartizat SPECIAL la infirmeria liceului. De cine și cum nici acum nu știu.

— Cineva a vrut ca tu să fii în acest liceu, a zis Varga.

În timp ce medicul a ridicat iarăși din umeri neștiutor, locotenentul a mutat ochii gânditor la vorbele acestuia și atent la acele suspiciuni pe care le avea el în gând.