Ultima secunda

Capitol IV

Dimineața se așternuse la granița nopții, fiind în jurul orei 6 dimineața. Soarele strălucea puternic, dar palid, iar atmosfera răcoroasă suportabil anunța vremea minunată. Fetele erau puse în formație în curtea unității, unele dintre ele având epoleți cu grade și insigna militară. Așteptau venirea ofițerilor care de altfel au și venit. Undeva pe lângă clădire, erau doi ofițeri care vorbeau, având țigările în mână, dar vedetele unității în ochii fetelor încă nu ajunseseră. Abia peste puțin timp, și-au făcut simțită prezența locotenentul, alături de căpitan, în uniformele lor combat și bocancii ce se refractau prin mersul lor. În buzunarul uniformei căpitanului se putea zări după formă pachetul de țigări, alături de ecusonul de serviciu, iar după ușorul amuzament observabil pe chip, avuseseră niște conversații ce le-a colorat dispoziția. Locotenentul purta o pereche de ochelari de soare la ochi și își ținea mâinile în buzunarele pantalonilor până când, ajuns în fața formației, le-a scos regulamentar.

— Bună dimineața, ce frumoasă-i viața, a spus el mai mult spre căpitan și s-a uitat apoi la formație. Bună dimineața!

— Să trăiți! au strigat.

— Ce faceți? Cum sunteți? a zâmbit el.

Câteva fete deja înroșiseră la zâmbetul lui care cucerea de fiecare dată. Acestea au răspuns simultan că ,, Bine ", căpitanul punând mâinile la spate pentru a și le sprijini.

— Nicio poveste așa mai captivantă de raportat, nu? a întrebat el. Karla, un pas în față și pârăște-ți colegele.

Karla, una din fetele din primul rând, a făcut cu seriozitate un pas în afara formației, fiind privită de acesta.

— Domnule locotenent, raportez, nu au existat incidente pe perioada nopții în unitate.

Locotenentul s-a uitat la Markus cu mândrie.

— Revin-o în formație.

— Am înțeles! a spus ea, făcând apoi un pas înapoi.

— Unde sunt sergentele mele? a spus acesta strident.

Și culmea erau fix cele care aveau obrajii cei mai roșii, cuprinse de patima focului atracției față de acesta. Locotenentul le-a observat imediat și îndreptându-și poziția corpului, a privit formația cu obișnuința actului.

— Pluton, drept! Restul, la dreap-ta! a ordonat el.

Formația s-a separat imediat, tăiată parcă cu cuțitul, și au rămas centralizate sergentele, sau așa cum le numea el " fetele lui ", fiind cele cu grade militare, alături de Karla, care era plutonieră adjutant. Existau multe zvonuri între fete privind vreo idilă dintre locotenent și Karla, din cauza atenției pe care i-o oferă și a faptului că apelează mereu la ea pentru ajutor în coordonare, iar întreaga poveste începuse atunci când locotenentul, într-una din zile, i-a spus Karlei "hai, iubirea mea " în momentul când a chemat-o la el în curtea unității și strigase asta în timp ce ea alerga. Bineînțeles, grupurile de fete sunt împărțite, și în ciuda acestor aspecte pe care fetele de partea cealaltă le susțin cu nesaț ca ascunzând vreo simpatie a locotenentului pentru ea sau o posibilă idilă, celelalte fete au argumentat faptul că este plutonieră și că are rolul de a coordona situațiile, de aceea se și ocupă atât de mult de lucruri.

— Grupul din dreapta, în pas alergător înainte marș! le-a ordonat căpitanul.

Grupul a pornit să fugă în curtea unității, însoțite de căpitan care alerga cu ele ocazional. Își mai verifica telefonul sau mai atrăgea atenția dacă formația nu era așezată în ordine sau existau incoveniențe ce deranjau alergatul. Rămași în același loc și fără a mai da vreun ordin, locotenentul și fetele au luat poziția pentru flotări și au stat câteva secunde fără a se apleca.