Ultima secunda

Capitol XVII - Part II

Cazul șocant al tinerei militar, ucisă în urma descărcării necontrolate a armei.

Sistemul medical, depășit?

Medeea Palacek a murit prin împușcare. Glonțul letal care i-a furat tinerei militar viața.

A trecut un an de la tragicul accident care s-a petrecut la un liceu militar. Cine a fost responsabil de moartea fetei și cine a fost demis din funcție?

,, Ori vorbim de o gafă puternică produsă de cei de la armamente. Ori de o crimă. "

Este moartea tinerei militar un accident sau o crimă cu premeditare?

Tocurile negre ale femeii loveau cadent scările comandamentului din curtea liceului militar. Lângă ea, urca cu aceeași măsură un bărbat, amândoi îmbrăcați în uniformă. Intrând în biroul stabilit, ofițerul din sală s-a ridicat în picioare, dând onorul.

— Poliția militară, a arătat femeia legitimația. În urma deciziei Statului Major, ni s-a înmânat cazul cazul privind uciderea prin împușcare a Medeei Palacek, în Iulie 2021.

— Maior Luca, s-a prezentat ofițerul. Sunt la dispoziția dumneavoastră.

— Domnule maior Luca, țineți evidența personalului militar activ din acest liceu?

— Da, bineînțeles. Ne place să fim prompți.

Femeia s-a apropiat de masa din sală, sprijinindu-se în pumni.

— Există un dosar informativ privind istoricul și situația fiecărui ofițer instructor?

— Cred că avem fișele de repartiție ale acestora, precum și datele personale și istoricul militar.

— Ale fiecărui ofițer? Câte cadre instructor sunt?

— 10, cam așa, a răspuns maiorul, dintre care 4 comandanți de companii.

Femeia a ridicat ochii spre steagurile din fața ei, gânditoare.

— Domnule maior...cine a fost prezent în seara morții tinerei?

— Ă...nu mai știu exact, a trecut un an. Dar pot verifica tabelul de servicii.

Brusc, femeia s-a ridicat în poziție dreaptă.

— Aș dori tabelul pe luna Iulie și dosarele celor 10 cadre.

— Vorbesc cu colegii de la logistică și vi le dăm imediat.

— Aștept, a răspuns femeia.

Maiorul a trecut pe lângă aceasta și a părăsit biroul. Femeia a rămas în aceeași poziție, bătând repetitiv talpa pantofului de podea. S-a uitat doar la steagul țării și la emblemă, încrucișându-și mâinile la piept.

— La ce te gândești? a întrebat-o colegul ei.

— Ceva e dubios...a vorbit femeia cu ochii întredeschiși. Felul maiorului de a răspunde.

— Așa sceptic? Da, și eu am observat.

— ,, Cred că ", ,,cam așa ", ,, nu mai știu ". Pare că maiorul evita conversația.