Ultima secunda

Capitol XXI

Era 20 Iulie 2022, la câțiva pași de venirea lui August. Era ora 9:30, a doua zi, și mai erau 9 zile rămase Andei de anchetă.

Anda care atunci stătea în biroul maiorului din comandament, îmbrăcată în uniformă, pe scaun și privea cu atenție la el. Pe celălalt scaun, stătea locotenentul, la fel în uniformă, și la fel cu aceeași privire.
Anda înțelesese deja povestea, fiindcă i-o explicase cum trebuie. Și știa acum că în acea seară, la învățământ, era locotenentul și cu încă un cadru, iar dintr-o manevră de moment, arma s-a descărcat. Însă ceea ce nu putea înțelege acum este, cine a tras de fapt?

— Domnule maior, credeți-mă, vă spun concret. Glonțul a venit din față. N-are nicio treabă descărcarea.

— V-am permis să vă ocupați de caz, fiindcă am zis că veți veni cu niște lucruri omenești, dar văd că o dați pe câmpii. Domnișoară sublocotenent, aici nu-i serial de dramă, vorbim de lucruri serioase, nu puteți acuza așa pe oricine, oricând vreți.

— Domnule maior, chestia asta este serioasă. Vă spun sigur.

Maiorul și-a rezemat brațele de birou.

— Ce dovezi aveți pentru asta? Cum vă puteți demonstra acuzațiile?

— Adică? Ce întrebări sunt astea? Am simulat tragerea, am fost lovită în...

— Da, o sticlă v-a lovit în burtă și PUF! Lumina secolului, hai să facem din asta o crimă!

Anda devenea crispată, fiindcă lupta aceasta de a se face crezută o enerva. Ea știa adevărul și era sigură că asta era. Nu trebuiau dovezi sau alte lucruri.

— Domnule maior, eu nu știu ce încercați dumneavoastră să apărați, și am o mare impresie că aveți de-a face cu asta, din moment ce vă apărați atâta!

— Domnișoară sublocotenent, vă trimit la psihiatrie.

— V-am spus că treaba asta e serioasă, și nu mă crede nimeni. Ok, n-au treabă cadrele din liceu, dar cineva este responsabil de asta și mi-e teamă să nu fie ceva mult mai grav decât îmi închipui eu.

— Domnule locotenent, ce părere aveți despre asta?

Locotenentul a ridicat palmele.

— Ea e polițista, domnule maior. Eu nu pot zice nimic.

— Da, acum sunt polițista, dar când mă frecai la cap cu ordinele tale...

— Hei! a spus maiorul.

Anda a încrucișat mâinile la piept.

— Pentru numele lui Dumnezeu, domnișoară sublocotenent, vă comportați ca un copil, a continuat el. Vă rog să aveți un comportament civilizat.

— Aș fi avut, dacă nu primeam interdicție de a părăsi liceul de la un locotenent care se crede Van Dame, și de la un maior care mă face nebună, fiindcă anchetez un caz cu care statul doar s-a spălat pe mâini în urmă cu un an!

— Domnule maior, îmi permiteți să-i dau niște instrucție? a întrebat locotenentul.

— Tu să taci, a comentat Anda. Van Dame.