Ultima secunda

Capitol XXII

— Lasă-mă-n pace! Dă-mi drumul!

— Ce, vrei să țipi la ajutor?

— Ajutor!

Omul a apucat-o pe fată de bărbie.

— Un sunet să mai scoți și te omor.

Fata s-a uitat la el, urmând ca brusc să-l scuipe în față. Profitând de atenția lui asupra gestului, aceasta s-a uitat înspre afară, ridicând capul.

— Ajutor!! a țipat ea.

— Taci, am zis!

— Ajutor!! Cineva!!!

Deodată, acesta a început să o lovească repetitiv cu palma, până fata s-a prăbușit la pământ. Însă nu s-a oprit, ba chiar, printre sângele care-i curgea fetei din buză, a continuat să o lovească.

— Taci! Taci! Taci! Taci!!!

Taci!

Trezită de acel coșmar, Anda a sărit imediat din pat, expirând zgomotos în lupta de a se calma. Și-a dat părul la o parte de pe față cu mâinile și a aprins lampa de pe noptieră, urmând ca apoi să pufăie în propriile palme, prin buzele pe care, chiar și după aproape 10 ani, și le simțea tot sparte...

~

— Alo?

— Alo, bună ziua. Mă iertați de deranj, vă sun din cadrul poliției militare. Anchetez cazul Medeei, fata împușcată în urmă cu un an.

— Bună ziua. Cu ce vă putem ajuta?

Cu telefonul la ureche, Anda a tras asupra ei o foaie pe care o citea atunci.

— Din câte se cunosc, Medeea a fost studentă la Pedagogie Muzicală, nu?

— Da.

— Dar ea intrase în aceeași perioadă în Armată, și acest lucru nu îl pot înțelege. Nu am găsit nicio poză de-a ei de la absolvire, deși trebuia să termine studiile anul trecut, și nu avea voie să presteze o altă formă de învățământ în cadrul Armatei. Credeți că poate absolvirea trebuia să se țină mai târziu sau...?

— Nu, Medeea a renunțat la Facultate, a vorbit secretara la telefon.

Vocea Andei parcă i se desprinse de pe limbă.

— Trebuia chiar în acea perioadă să aibă absolvirea, dar cei de la recrutare ne-au ,,împins" să aprobăm în termeni urgenți eliminarea Medeei din Facultate.

Anda s-a încruntat.

— Cum adică ,, v-au împins "?

Anda nu înțelegea procedura aceasta. Armata putea proceda așa, doar în cazul în care procesul de renunțare la celelalte studii dura mai mult și fata deja era înscrisă. Iar această ,,împingere" urgentă putea fi făcută în cazul depunerii jurământului militar, sau cum a fost la Medeea, în cazul semnării rapide a contractului.

— Păi, Medeea deja aparținea sistemului, a răspuns femeia. Și a trebuit eliminarea ei rapidă, înainte de susținerea lucrării de licență.

De ce toată această aderare a Medeei la Armată părea una...grăbită? Și de ce Medeea ar fi renunțat la atâția ani de Facultate în preajma absolvirii, când ar fi putut pur și simplu...să intre în Armată după?
Ceva i se părea Andei dubios. Decalajul acesta puternic al timpului, rapiditatea prin care Medeea a intrat în Armată, fără multe proceduri și mai ales...decizia ei. Poate voia de fapt să intre pe muzică militară?