Ultima secunda

Capitol II

Nu știa nimic de ce se întâmplă. Simțea că e într-o gaură neagră, unde timpul nu era măsurat. Era o buclă eternă a timpului, prin aceleași mișcări ale mașinii și aceleași mișcări epuizate ale ei de a se elibera. Dar nu exista eliberare. După ultimul sunet de motor al mașinii, a simțit amețită cum este scoasă afară, fiindu-i luată bandana de la ochi. Atunci a putut observa unde se afla. Era o clădire principală dintr-o zonă montană, înconjurată de gard ca o unitate militară. Nu cunoștea locul, de parcă nu exista nicăieri, iar acea clădire era pentru prima dată când o vedea în toată viața ei. În colț erau membri ai Gărzii care vorbeau, iar clădirea avea un balcon în față de unde porneau două coloane albe. În timp ce gemea de plâns pentru că un bărbat o ținea, a zărit ieșind pe ușa principală un grup de fete, însoțite de o femeie și de un militar, care erau îmbrăcate într-o uniformă albă ciudată și aveau părul prins în coc.

— Haide, i-a spus ofițerul bărbatului care o ținea pe Alicia.

— Nu! a țipat ea panicată.

Fetele se așezaseră în formație undeva în dreptul vilei, și o priveau confuze cum Garda era nevoită să o tragă cu forța în interiorul vilei. Părea ceva ciudat pentru ele comportamentul fetei, dacă Garda depunea atât de mult efort și atenție, însemna că era o fată cu totul specială.

— Nu vreau să merg, vă rog! plângea Alicia în hohote. Vă rog!

La etaj, stăteau în capăt o femeie din Ligă, un sublocotenent și un căpitan în mijloc, cu o privire serioasă. A observat-o pe Alicia cum venea aproape târâtă, umplută de plâns și a încruntat privirea. Femeia responsabilă de noii recruți l-a salutat pe căpitan făcând un pas pe lateral pentru a se da din cale.

— Markus, fetele înscrise au plecat în infirmerie pentru controlul medical și urmează să fie direcționate spre camerele libere.

— Ajutor, a mârâit Alicia ruinată.

Markus a lovit-o cu privirea.

— Dacă află colonelul de asta, o să fie probleme mari, a spus sublocotenentul.

— O să o păzim mai mult decât trebuie, dar să sperăm că nu o să ne creeze incidente. E o fată importantă pentru noi, a spus femeia.

Căpitanul a continuat să se uite la ea atent ca și cum o analiza. Ceva îl interesa, îl ținea captat spre ea. Ceva al fetei îl atrăgea ca un magnet. Frumusețea ei? Aerul ei? Inocența ei? Părea o fată foarte simplu de controlat, prin lipsa ei de putere. Nu credea că ar putea crea probleme, fiind atât de slabă ca forță. Tocmai de asta nici nu lua măsuri spre a securiza totul.

— Domnule căpitan, l-a scos femeia din gânduri.

Markus a mutat privirea spre ea, ieșit din aura sa de analiză, și a așteptat să vorbească.

— Dormitorul o să fie cel din partea stângă?

— Da, fix locul liber.

— Lăsați-mă! se răstea Alicia.

Markus a privit-o din nou, prin ochii săi verzi întunecați. Când aceasta se agita spre a scăpa, a putut observa ochii ei turcoaz care dădeau impresia de valuri într-o țară exotică. Era fix ce aveau nevoie în acel loc. Cu trăsături fizice rare, de o frumusețe divină, înaltă și cu note bune la școală. Ea avea potențial de rezultate excepționale.  Însă agitația ei îi îngrijorau pe restul care priveau situația cu norme mari de siguranță. O singură gafă și Alicia devenea un munte de probleme în cariera unității. Dacă fata reușea să evadeze de acolo, trebuiau să închidă și munții din alte țări pentru a o găsi.

— Duceți-o pentru controlul medical. Restul, rămâneți cu mine, a spus căpitanul.

Alicia a făcut ochii mari.